Atunci când eşti departe

 Atât de trist e după geam ,
Tristă-i ziua ,tristă-i noaptea ,
Trist e zâmbetul tău drag  ,
Triste-s lacrimile-npunse ...
Triste-s serile în care nu mi-ajunge
 Îmbrăţişarea ta atât de dulce .

Iubeşte până cînd eşti tinăr şi naiv .

Frica de pierdere a unui om drag  mereu te împing spre gânduri înfricoşătoare , neâmpăcări cu realitatea , conflicte cu propria personalitate .  De altfel , mi-am şi dat întrebarea , ce-aş face daca-ş fi pentru o ultimă dată , cu alesul vieţii mele .
 Cred că i-aş săruta mîinile cu care a luptat crâncen pentru a-i fi alături , cu care ma ţinut devastator în stânga lui pentru a mă apăra de orice suflare  necunoscută .
Aş trece lejer cu degetele drept o peniţă pe pieptul lui care îmi încălzea corpul meu firav în orice noapte ploioasă . M-aş fi agăţat de braţele lui ce mă păzeau de primejdia lumii , ochii răi şi vorbe dure .
 Te-aş ruga să-ţi închizi ochii care mă priveau ca pe o copiliţă mică şi naivă , pentru ca la următoarea privire să mă vezi o personalitate formată . 
 Te-aş săruta la nesfârşit , pentru că niciodată nu m-am putut sătura de mirosul trupului tău ,buzelor dulcii şi simţul îndeplinirii când sunt alături de tine . M-aş fi rugat să te visez neâncetat , să îmi apari în chipul altor trecători pe traseele principale , să mă simt urmărită de privirea ta păgână , dar în acelaşi timp unică , iubibilă , adorată ,importantă .
 Aş fi vrut să aud că ţi-am fost cea mai apropiată neprivind la faptul că deseori am fost aruncaţi la  kilometri depărtare unul de altul  , că valoarea mea nu a fost estimată în fapte săvârşite ci în timp , ore ,minue , secunde .
  Aş vrea să ştiu că întîlnirea noastră nu a fost un simplu incident ci  un cadou atât de valoros din partea universului  .
 Cred că frica ar fi cel mai groaznic coşmar a inimilor îndrăgostite ,doar ea poate ascunde în imaginaţia noastră monştri primejdioşi ce te lasă secată . lupta cărora adesea complică forma existenţei tale , iar cel mai simplu sfat ar fi să iubeşti , da da ...să iubeşti neîncetat, cu inimă deschisă. fărăgânduri, fără gelozie , indiferenţă , egoism şi laşitate. 
 Iubeşte până cînd eşti tinăr şi naiv .

 

Daca-ş fi " o noapte "

Noaptea e frumos .
Sunt frumoase străzile pietonale, şoselele luminate , parcurile liniştite , chiar şi vîntul răutăcios e frumos .
 Frumoase-s stelele , umbrele omeneşti care nu-şi dezvăluie tainele atît de uşor. Noaptea oamenii sunt frumoşi ! Sunt frumoşi fiindcă-s necunoscuţi , sunt tăcuţi , fericiţi-îndureraţi ,dar sunt frumoşi fiindcă aşa sunt  ... ei adesea-s frumoşi .
 Noaptea îţi ia durerile , răsfrîngerile , îţi usucă lacrimile şi-ţi şopteşte dulci cuvinte .
Pentru cineva noaptea este întrunchipare în carne şi oase,un om drag, o formă de supravieţuire a tuturor probemelor , un refugiu de la lume ,  pentru altcineva, o alinare a tuturor gîndurilor , o picătură de pace într-un ocean revoltat .
 Dacă aş fi să aleg, aş fi " o noapte" , aş fi o tăcere îngîndurată , un neant sfărîmat bobiţe , aş bîntui străzile ,oraşele , aş arunca amarul , m-aş rupe de trup şi suflet pentru " o noapte" clară .

Motivații

Nu aș spune că astazi e una din cele mai însorite zile ,nici cît a verii , nici cît ale mele .Gîndul obsesiv a unei veri minunate te aduce și te încuie într-o cușcă  metalică  devenind propriul tău dușman .

 Într-o relație , nu contează cine a fost inițiatorul certurilor ,motivul , forma , gîndurile , cît anume inițiatorul plecării  din anumite motive , întrucît după aceasta , îți pierzi orice valoare de sine , de persoană , de lume .O dată ce oferi motive și argumente de a fi împreună , deja nu mai contează nimic, deoarece totul e pierdut . Nu mai e motiv să lupți ca un ostaș viteaz ai iubirii , fiindcă nu ai rezon , și nimeni nu o să-ți mai bată din palme . Niciodată nu am fost adeptă a plecărilor în taină , în tăcere , plecări ce îți provoacă întrebări  dacă întradevăr e așa , plecări fără explicații și justificații, plecări mult prea bizare ce-ți provoacă rîs  ironic și te gindești dacă tot acest om îți jura în dragoste acum nu demult .

  Cred că e greu deja să mai crezi în ceva, fețe omenești ce se schimbă mai des ca prognozarea vremii , luînd forme fățișe ,dar speri că acel om pe care lai ales pentru ca  să-ți ocrotească prezența , e cu totul altfel , a într-o seară întunecată să te trezești cu el la ușă ,să-ți vorbească șoapte ,să te simți ocrotită .

  Dragostea e argument, indiferența motivație .

Totul este "pur" şi "simplu"

De multe ori încerc să-mi imaginez viaţa daca avea să o iau pe  altă cotitură , dacă aş îmbrăca rochia roşie în loc de cea albastră , dacă mi-aş cere scuze  din timp  în loc să aştept , dacă m-aş fi învăţat să pierd şi să plec cu demnitate  şi să nu mă zbat, dacă avea să mă răzgîndesc să ies la colindat anume în acea zi şi nu avea să te întîlnesc .

 Toate faptele presupun o gîndire logică  într-o analogie simetrică părerii fiecăruia .  De cîte ori nu m-aş gîndi la subiectul acesta , înţeleg că totul decurge aşa cum e nevoie , aşa cum e mai bine .

Suntem impuşi să mergem drept un fluviu pe lîngă albiile deja formate, gîndite şi create , ceea ce ne rămîne nouă de fapt , e doar să ne împăcăm cu faptul că , aşa a fost să fie .  

 Întîlnim oameni mulţi , adesea sunt perfizi, care-şi ascund adevărata înfăţişare  ce ne cuprind cu o faţă gingaşă , dar şi-o schimbă totalmente în momentul cînd putin întoarcem privirea . Nu e nevoie să te temi de astfel de indivizi ,e nevoie doar să-i ocoleşti , dar dacă totuşi viaţa ţi-a jucat o festă să-i confunzi şi să-i apropii de sufletul tău , iar glonţul acestora ţi-a rănit o parte din inimă , nu e nevoie să  te disperi , viaţa nu-ţi aruncă încercări pe care nu le poţi trece , tu eşti cheia salvării şi doar tu te poţi ajuta . Dacă e nevoie să plîngi , plîngi , căci lacrimile înmoaie rana sufletească ,dar nu te cufunda în beznă , căci uiţi de faptul că mai ai o cale întreagă de mers către succes. 

Nu fi tu însuţi ! Da , da .... nu fi tu însuţi , e prea periculos . Descoperăţi adevăratul chip celui care merită , care-şi demonstrează credinţa pentru tine şi însemnătatea personalitatii tale pentru acesta , de altfel rişti să mori de prea multe ori . 

 Iar o dată ce ţi l-ai deschis , fii alături de persoana aleasă atîta timp cît îţi oferă viaţa posibilitate  , susţineţi-vă , iubiţi-vă , alinaţi-vă, iertaţi-vă , căci dragostea şi durerea sunt nişte sinonime în arta iubirii , atîta timp cît veţi cîrmui împreună , nici cea mai aprigă furtună nu vă va doborî . 

     Suntem impuşi să mergem pe un fluviu deja pregătit ...

     Nimic nu se întîmplă pur şi simplu , şi nu o zic fiindcă mai păstrez o parte din optimism  sau că am nevoie de un alin , şi acest gînd  îmi emană căldură sufletească . Nu! Pur şi simplu totul se întîmplă cu un anumit scop ....nimic nu este pur si simplu , totul  este  "pur" şi "simplu" .

Scrieri din trecut

Scrieri mi-au devenit totul .
 Ele îmi sunt demonstraţie la faptul că trăiesc, respir , iubesc şi urăsc în acelaşi timp.
 Ele mă readuc la viaţă cînd mă simt moartă , şi mă înglod cînd încep să trăiesc.
          egoistele scrieri...
 Ele nu-mi permit să uit cine sunt eu .

Şi atunci cînd mă doare, tot la ele mă întorc , căci ele , bietele mele scrieri nu-mi v-or preda existenţa pe aventură , dragoste pe pasiune , prietenie pe zgîrcenie . Nesuferitele mele scrieri îmi v-or împărtăşi lacrimile , şi-mi v-or potoli setea de dragoste . În cine pot avea încredere dacă nu în dureroasele mele amintiri frivole , care-şi iau avît ca pasărea  cînd îmi  e bine ,dar revin ca o naţiune unită cînd scriitoare lor cade din nori .
  Cade
    Cade
      Miraculos
                    ea
                      cade .

De-am simţi aceeaşi

Atunci cînd se termin cerneala, scrie cu sărutări  gingaşe ,de parca-i fi roua dimineţi ,iar eu frunza colinelor necunoscute .
Atunci cînd nu eşti sigur, cuprinde-mă mai strîns , alături de pieptul tău , iar inimile noastre să pulseze în acelaşi ritm.
Atunci cînd durerea te îneacă , revarsăte drept o cascadă în lacul  mult iubit creat de mine  , iar cînd eşti confuz de cele ce simţi , aminteşte-ţi de talia care ai  dori  să-ţi popăsească braţele trudite şi ostenite de zile grele .
 Nu mă citi printre rînduri , că-ci sunt  fricoasă că te am , citeşte-mă cuvînt în cuvînt şi crează-mi noi pagini de plăcere .
Simte-mă şi permitemi să te simt . Fii blînd precum primele raze de soare într-o toamnă tîrzie , alunecă pe spinarea mea încălzindu-mă fără de a-ţi observa prezenţa , căci nu ochii îmi confirmă absenţa , ci sufletul.
 Şi dacă sunt vinovată în ochii tăi , ceartă-mă  cu dragoste , căci orice prostie făcută de mine , am vizualizat-o drept un scop nobil pentru noi . Ţine-mă de mînă întrucît eu îţi voi fi îngerul păzitor în nopţi cu coşmaruri , şi eu voi încerca să-ţi ucid durerile înhibate în bietele tale gînduri . Căci aşa suntem construiţi noi oamenii , mult prea afectaţi de cel ce ne este drag .