Nu aș spune că astazi e una din cele mai însorite zile ,nici cît a verii , nici cît ale mele .Gîndul obsesiv a unei veri minunate te aduce și te încuie într-o cușcă metalică devenind propriul tău dușman .
Într-o relație , nu contează cine a fost inițiatorul certurilor ,motivul , forma , gîndurile , cît anume inițiatorul plecării din anumite motive , întrucît după aceasta , îți pierzi orice valoare de sine , de persoană , de lume .O dată ce oferi motive și argumente de a fi împreună , deja nu mai contează nimic, deoarece totul e pierdut . Nu mai e motiv să lupți ca un ostaș viteaz ai iubirii , fiindcă nu ai rezon , și nimeni nu o să-ți mai bată din palme . Niciodată nu am fost adeptă a plecărilor în taină , în tăcere , plecări ce îți provoacă întrebări dacă întradevăr e așa , plecări fără explicații și justificații, plecări mult prea bizare ce-ți provoacă rîs ironic și te gindești dacă tot acest om îți jura în dragoste acum nu demult .
Cred că e greu deja să mai crezi în ceva, fețe omenești ce se schimbă mai des ca prognozarea vremii , luînd forme fățișe ,dar speri că acel om pe care lai ales pentru ca să-ți ocrotească prezența , e cu totul altfel , a într-o seară întunecată să te trezești cu el la ușă ,să-ți vorbească șoapte ,să te simți ocrotită .
Dragostea e argument, indiferența motivație .
