Întrucît m-a pus pe gînduri

Nu ştiu de ce acum scriu , nu am nici cea mai vagă idee despre ce voi scrie .
Întrucît automat deschid în fiecare zi pagina de pe blog şi deja a treia zi cu greutate îmi menţin ideile într-un şir cît de cît logic , într-un delir continuu făcînd cercuri în jurul creierului meu , afirm că total m-am pierdut în toata existenţa mea . Afirm că ceea ce zic acum mai tîrziu voi nega cu cea mai mare cruzime şi voi înjura pe cei care mă v-or impune să-mi reamintesc simţurile de acum printr-un post simplu ,căci doar această pagină ecranizată acum în monitorul tău ,celui care citeste , este superficialul  "seif",astfel numit bagajul care conţine durerile,amintirile ,iubirea, sau orice altă dependenţă emoţională înecată în întuneric şi desenată într-un stil emfatic cu raze de un glod pur negru  . Mai tîrziu însă , voi nega şi această ipocrizie .
 Micile eşecuri şi promisiuni , involuntar ,sau probabil voluntar îmi transformă puţin zilele într-o gură de clocot vulcanic de unde sar mici bule de foc arzînd pîrghii funerare . Deşi nu-s iluzionistă încă mă mai conduc după unele imagini foarte frumoase pecetluite în orbite , dorind totul să fie un fel de test probabil de menţinere anti "acea persoană"  , pentru a-mi demonstra capacitatea iubirii , ba nu..arta iubirii ...o artă pur profesională a cărui frumuseţe este indeletnicită tuturor ,dar nu toţi pot lupta pentru aceasta .
De aici îmi revin dorinţele vechi  pe  care speram că le-am uitat ,să-i simt mirosul corpului ,un miros special cu care sunt îndeletniciţi 5% din populaţie (demonstraţie ştiinţifică)  , să trec cu mîna prin părul des rubiniu , şi ca în toate zilele să ghicesc cu ce culoare s-au ales astăzi ochii lui  ,şi nu în ultimul rînd să-i sărut aluniţa deoarece întradevăr mă făcea să mă simt specială . Mă gîndeam mereu că mai am ceva timp , şi-mi ziceam asta , el însă îmi scotea ideea de "puţin timp" înlocuind-o cu "mult , mult timp" , mereu lăsam pe altă dată , fugind de la vederile cu el pentru a nu întîrzia acasă . şi acum simt că păhărelul de plăcere încă e pe jumate .
 Şi nu mi-ar veni aceste gînduri dacă un vechi prieten nu mi-ar clătina decizia luată  prin cuvintele "cel mai uşor e să-ţi iai cuvintele frumoase înapoi ,pentru a face ca ea/el să te urască ,pentru a-i uşura durerea , el nu e aşa , eu îl ştiu de mai mult timp , el te iubeşte .Credema . " dar tot el se contrazicea " a dracului , e foarte dura metodă "  . Poate dacă nu m-aş vedea astăzi cu el ,acum aş citi ceva din Murakami sau Turgheniev , dar dacă totuşi stelele mi-au înscris această întrevedere , şi acum nu mai fac ce aveam planificat , îmi aduc aminte multe , multe schiţe care de mult le-am şi uitat . 

Istorie

Nu poate înghiţi ,şi simte cum monştrii din vise preiau orice dispoziţie din nou malformată .
Se simte ca într-un duplex, mîndrie contra sentimente .Cearşaful maroniu curge lent de pe picioarele încolăcite ,şi lasă la vedere mîinile înhibate într-un ursuleţ de pluş deghizat drept un jonglor .Părul mătăsos curge precum o cascadă în josul patului ,iar pupilele ochilor sar de ici colo fără oprire .
  Deşi abundenţa insomniei o şi teroriza toată noaptea , acum preia prerogativa de a-i nimici amintirile în vise .
Visa prima zi şi prima cunoştiinţă , şi deşi i se părea că o uitase , memoria o surprinse cu detaliile exacte . Nu semăna a un vis ca prin ceaţă şi  fără de folos. Se simţea în siguranţă ,în deplina dorinţă  de a-l continua în exactitate precum şi fusese .
  Ploaie caldă ,verde pretutindeni şi copaci, probabil aşa reţinu-se minte din miile detalii nedescifrabile în deplina zi . Ploua întratît de tare încît rochia-i albastră se lipise de picioarele subţiri ,iar baletele pline cu apă, de parca-r avea o piscină personală . Ochii murdari de rimel ,iar părul ,unica dezamăgire ,reluă forma sa standartă de un văluros nesigur . Îl zări pe paralela străzii ,dar nu strigă , şi nu dădu de ştire , se gîndi că o va căuta şi într-un sfîrşit o va găsi .
Astfel a şi urmat , mereu o căuta ş o găsea ,şi nu-l putea  învinovăţi , deoarece astfel era , prea mîndru şi orgolios ,iar aceste defecte ea le transformă în surplusuri pozitive , provocîndu-i plăcerea de a-i vedea zbaterile emoţionale între cele cu picuri de raţiune , şi privind schimbările totale şi  opinii reînnoite  . Se simţea mîndră pentru aceata , pentru şansa acordată şi încercarea de a o îndeplini cît mai corect posibil .
Temerile pricopsite de lanţul trecutului însă o împise într-un întuneric ,a cărei scăpare se ivi , dar prea nesigură . Acum lumina  zilei se transformă  într-una a soarelui  , arzînd orice măcinare în chinuri cumplite , iar cuvintele de dragoste răsunînd precum un leac de nemurire .  Însă prea multă lumină orbeşte , şi în urma ei , strălucea doar vaga lună.
  Visa precum că-l sărută , îl ia de mînă , şopteşte ceva , prima vedere ,sărut , noapte ,răsărit de soare , promisiuni prea sincere ,iar în ochii cristalii , flacăra de speranţă s-aprinde ,precum o viaţă nouă pe pămînt .
 Se trezeşte-n tremurici ,iar degetele-i fomează numărul ,şi în aceste clipe-şi aminteşte noaptea-n care-l trezise pentru a-l ruga să nu moară , dar....degele scapă telefonl ,raţiunea preia controlul .
Şşşş, fii fată cuminte , nu plînge ,el te va găsi din nou dacă iubeşte  .

Doare

Ascut muzică , probabil nu mai simt ritmul timpului sau pulsul inimii , prea tare m-am îndrăgostit în versurile unei poveşti , iar cînd te îndrăgosteţti trebuie să fii pregătit pentru un sfîrşit tragic .

 Visez că săruturile se-mbibă într-un amar tragic pe pielea mea albă , lăsînd arsuri roşii ..mă trezsc şi aşez uşor cuburi reci de ghiaţă , chiar deşi nu mai e nimic , chiar deşi e o imaginaţie proastă .
 Simt cum smerenia mi se ridică din adîncul stomacului cerînd să iasă , iar oasele strîmbe crapă la orice mişcare opusă lui  , iar buzele se rugumă pe sine înjurîndu-ţi naivitatea de copil ,dorinţa de a fi iubită prea adevărat , prea fără minciună ,prea lacom .
Doare nu atît pentru un sfîrşit neînceput , ci pentru cuvinte false , pentru memorii falide , acum arzînd ca nişte pene aruncate în vînt .
  Doare pentru că nimic nu încurcă , doare pentru că nimănui nu-i pasă , pentru că plăcerea e acoperită de minciună .
Doare pentru că nimic nu încurcă , dar nu se luptă .
 Doare pentru că nu mai ştii ce a fost ce va fi adevărat , doare ...poate pentru că nu am mai meritat din nou .
 Doare pentru că ştiind Legenda Durerii Personale , urmează să o mai completeze deşi...lacătul comorilor promise era  în siguranţă .
Doare pentru indiferenţă , iar aruncînd priviri în ochi , ţi se pare că vă desparte oceane , nu  paşi .
Doare pentru că " te iubesc" e ceva pustiu .
Doare...
Să ridicăm
pocalul pentru durere .
Cade...cioburi...
Probabil nu merită toastul .