....

Asher Remain -Right Here ...
Cînta de parca-r fi versurile vieții sale cu o putere nevăzută de a vătăma inimile stricate .
În timp ce se apropia refrenu-și băga fața rumenă de la soarele de primăvară în perna vînjoasă și striga cu putere în ea ,dar așa pentru a nu rămîne demascată de părinți . "Risc doar să fiu certată de plîns" și-a zis și s-a calmat . Cojile de la portocală își făceau efectul , în camera albastră cu cearșafuri moi și catifelate , cu o scară ce duce la balcon unde uneori își permitea să tragă o țigară în lipsa familiei sale , acum zbura dulce mirosul acestui fruct zemos  de la cojile  aruncate bucățele peste tot .

 Mai aruncă o privire înfiorată către plicul alb ca varul ,precum se făcea și ea cînd îl deschidea a suta oară și scotea mica foaie ștampilată de la ambasada Suedeză , iar cînd ochii îi parcurgeau următoarele rînduri ,mai jos de "Ambasada Suedeză va acceptat cererea de schimb pe un an " o umplea un gol de nesaț de parcă deja era departe de Moldova și nu mai putea face nimic .
Avea la dispoziție o săptămînă , "A dracului de săptămînă " încheia ea orice discuții cu prietenii săi cînd nu mai avea ce spune , iar întrebările " Păi te-ai decis?" o duceau pînă la și  pierderea stăpînirea firii sale emotive de o ființă atît de firavă dar înăuntru vînjoasă și rece la orice întîmplări .
 Parcurse cu degetele pe claviatura deja colbuită și alese din playlist ceva ce-i mergea după dispoziție . Ajunse să adulmece farmecul cîntecului  The Pretty Reckless-Make me Wanna Die .Se înșiră pe pat de parca-r fi ultima noapte cînd cerul îi va împleti visele deasupra acestei case , deși știa bine că i-a mai rămas o săptămînă .
Marius: Măi...ce faci XD?
 Sunetul de la facebook o scoase din visele sale de cosmar din Stockholm și o ateriză alături de draga sa tabletă , iar cînd citi numele celui ce a trimis mesajul trase un zîmbet atît de sincer de parca-r vedea luminea în tunelul negru nesfîrșit .

-Vezi cerul?
  Nu , nu l-am văzut niciodată , mi-am zis ....
Nu mi s-a deschis precum altora cu măiestria sa seducătoare , și un parfum de primăvara abundent  , iar razele soarelui nu m-au încălzit niciodată precum pe voi . Nu m-am bucurat de nisipului arzător de la plajă din cauza căldurii verii . Nu am înotat împotriva valurilor sărate a mării ce te tot încearcă și te ispitește .
-Simți ?
 Nu , nu simt nimic .mi-am zis .
 Nu sunt piatră , dar nu simt . Poate am și simțit dar a trecut .
-Par a fi nesimțit?
 Nu , nu pari . Știu că nu ești , în adîncul inimii îmi poruncesc să nu mă mai las condusă de către cineva , să nu fii tu acela , nu acum .
-Mă auzi?
 Nu aud , încerc să nu aud . Tac , ca fiind o soluție împotriva certei .

Arunc o privire în toate părțile și descoper pentru mine o priveliște umedă , cu picături de ploaie șifonate de-a lungul oceanului necruțător pentru noi trecători a-i timpului ce-și găsesc soarta în izbîndirea noilor drumuri către ceva .
 M-am apropiat de el și l-am cuprins , știam că-i provoacă durere alegerea ce era nevoie s-o facă , și am tăcut de parca-ș fi un pustiu . El e ceva pentru mine , și eu sunt ceva pentru el . Mă agață cu zîmbetul său rece dar în același timp fierbinte ca  zilele din Sahara . Iar printre dinți îmi șoptește încet ca un zuruit a licuricilor :
-Totul va fi bine , crezi ?
  Da cred...