miercuri, aprilie 23, 2014

Siguranţă

De parca-r fi un plesnet abuziv urmat de nişte picături de ploaie sărate pe obrazul stîng ,înroşindu-se în aceeaşi clipă . De ce s-ar mira că orice gînd de viitor se plesneşte de o casă baricadată ruptă de pe orice continent . S-ar rupe şi ea , dar merită oare ?
  Podeaua-i plesnea de la tocul rotungit ,negru ,înfrumuseţat cu nişte sunete pestriţate ,formînd un cerc mic puţin aşezat la margini .Părul de lungime mai mult ca medie sărea la orice clătinare de cap , formînd un curcubeu rumen de emoţii ,fiind gata oricînd la una din atacurile mintale aproape-aproape evacuate din interior. Nu se afla în siguranţă din anumite motive pe care şi le ascundea undeva printre liniile hiperbolice , prin recensamîntul din sine şi subpunctele ce aveau nevoie de completare , iar forma oficială a acestui tărăboi format avea să o încălzească . O prezentare deplină şi o ţinere de mînă asiduă , sinceră ,fără nici o dorinţă în plus, fără nici o declarare de dragoste ,metafore zburătoare sau cretinizarea faptelor . Pura completare a sentimentelor într-o formă lizibilă , pentru ca reproşurile sucite de gînduri să fie legale , dorinţele să se materializeze în real într-o formă crescătoare ,nu
 perturbată ca apa tulburată .
Ţinea de interiorul ei reeducat , de ridicarea valorilor mai presus de slăbiciuni , şi incorporarea rănilor pentru tămăduire . Iar simplul sunet , drept impuls de întrevedere să nu o sugrume într-o formă diabolică, precum o înlocuire a cuiva ce a fost . 

sâmbătă, aprilie 19, 2014

O noapte

Sta în braţele lui şi simt cum mîna i se prelinge deasupra trupului meu parcurgînd talia şi ajungînd la partea de jos . Simţeam un sentiment de plăcere îmbibat cu unul de păcătuire înr-o noapte nesecurizată de priviri şi judecăţi . Pur şi simplu era al meu  după atîtea zile şi nopţi , ore înfricoşate cu întrebări sugrumătoare , învinuiri inventate ,şi sentimente sacrificate . Acum ,era lîngă mine , luînd o formă gînditoare mîngîindu-mi spatele cu pernuţele de la degete moi ,drept prima zăpadă înşirată pe coline .La fiecare repaus în sărut , necesitatea de a-i simţi căldura lui pe mine , se ridica la infinit , îi vroiam buzele alipite de ale mele , abdomenul contopit cu al meu , iar picioarele împleticite melancolic într-un tot unitar .
Sărutările pe gît luau foc , iar răsuflările îmi împetreau mişcările , mă rugam ca noapte să se prelingă drept o stea căzătoare în secole .

 Pur şi simplu nu vreau să pleci
 Pur şi simplu nu pot să te las să pleci .

joi, aprilie 03, 2014

Da ,mi-e dor

Mi-e dor de ceea ce puteam şti , de viitorul citit şi sigur alături de tine .
Mi-e dor de perceperea sentimentelor în tăcere, de siguranţa lor asemeni  unei ţigle metalice  formatată înaintea mea , menţinînd orice încercare de atac , conducînd-o la un eşec conştientizat . Şi simt cum totul se rupe , se fărîmă în bucăţi de pîine înnegrită de aşteptări .
 Mda!!! Mi-e dor de ceea ce ştiam , eram sigură că aruncîndu-mă spre mîna ta ,tu nu te vei întoarce , iar dorind să mă-nnec în săruturi dulci şi aspre în acelaşi timp , tu mi le vei acorda .
Mi-e dor de atingerile tale pe trupul meu dezgolit , braţe , picioare  gît , aruncîndu-te animăleşte să mă cuprinzi şi să mă-ncălzeşti . Mi-e dor de voce , ochi aprinşi, sărutări copilăroase .
    Da ...mi-e dor !