Promisiuni

Nomad de dincolo de ţărmuri
Care-mi suflă-n greva zilei
Înfuriindu-mi pămînturi

Deal şi drum 
Vînt şi ploaie ...

Vorbe-aruncate
În taine cufundate  ,
Promisuni goale 
Ca suflet de fiinţă
A lui grea cuviinţă
Răposat în interior
Rece-n exterior

Nu mai ştiu ce să gîndesc
Nu mai ştiu ce să vorbesc

Mi se i-au cuvintele adunate 
Ca păsări zbuciumate
Şi ating cerul vînturat 
De nouri brodat 
Zace el...
Trupul său..
Muritor sclintit cu promisiunile date
Pe poale , pe brînci
Fără răsuflări adînci ...

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (comentariu)

Viaţa dăruită de puterile imaculate a necunoscutului , ne serveşte drept tovarăş în drumurile grele a sorţii , iar pierderea acestei comori înseamnă sfîrşitul . Sfîrşitul de care nu poţi fugi  , sfîrşitul care nu-l poţi amăgi . 

La picioarele noastre , cade doar alegerea  cum să  folosim cu atenţie acest cadou , pentru a nu-l irosi . Dorinţa de a afla ceva nou , de a te aventura cu cap cu tot în noi poveşti , nu este decît cheltuirea acestuia într-un mod  mai rapid  decît alţii ce-şi caută de treabă   , ţinîndu-şi povara necunoştiinţei în frunte , dar cu noi gînduri spre viitor şi dorinţa de a progresa iniţial , fără de a-şi îndrepta viaţa spre trecutul aprins de făclii . 
Probabil mesajul acestei poezii este de a-ţi îndrepta lumina către treburile mai importante decît cele ce deja nu mai au valoare . 

Dorinţe

Mers pe drum lent
agale ,
Uitat de timpuri şi de tot ,
Firavă iarbă încolţită luminată de adîncimea sa ,
Aureole zbuciumate-mii ,
Zîmbete ascunse-n ceţuri pe cîmpii,
Emoţii gînduri pîrîind
În oglinda zilelor sclipind ,
Copii ...
Părinţi...
Bătrîni....

Totul ca-n povestea cea de noapte ,
Cufundată-n bunătate .

Inima cea atunci de piatră 
Răsărind ca din mohor , 
Nu mai ştiu cei acel sărac,
Nu mai ştiu cei  acel sugrumat ,
De friguri şi de tot...

Gelozie , intrigă şi durere
Să se ia cu a ei ape putere
O viaţă plină de bucurii 
De adîncite-n ţelepciuni

Pace pe pămînt...
Atîta tot ...
Atîta tot...

Aş vrea să fiu

Aş vrea să fiu ca un fluture învăluit în ceaţă
Fredonînd cîte un vers
Să-mi iau zborul tulbure
Apoi s-ajung în mers 

Aş vrea să fiu chitară
S-aud cîntece ,melodii 
Să-mi fluture inima-n durerea
Celei prime-i melancolii

Aş vrea să fiu un soare 
S-arunc dulce raze argintii
Să cruţ pe cei ce-mi iese-n cale
Să destăinuiesc veşnicile stihii

Şi paremi-se astai tot
Mi-am îndeplinit cerinţa
Şi paremise asta-i tot
Am ramas unica fiinţă

Valuri, valuri s-aud muşcînd 
Deasupra baricade
Măcinîndu-mă un vers
În mustul apelor domol el cade 

Sorţi şi firicele unindu-se-ntre ele
Aud voci zglobii precum devin misterele mele 

True moments in life 

-Şi ..Ler..mi se părea că lumea se termină ...sincer... mă prefăceam că căutam ceva prin geantă mutînd de colo-colo celularul pentru a-i distrage atenţia , se tot dădea spre mine să-mi vadă reactia , iar eu..eu mă încovoiam să nu-mi vadă lacrimile care cădeau ca o ploiţă . 

-Ştiu..ştiu ce simţi ....

-Iar ..iar cînd mi-a zis dacă mă poate săruta pentru  ultima dată pe obraz ....îmi venea să zbier , să strig de durere , nu credeam că sunt întratît de ataşată faţă de el...nu credeam că-l..iubesc.. Doar atunci cînd pierzi ,îţi dai seama cît de tare preţuieşti , acum nu mai are sens . Adesea , seara ,pun căştile-n urechi şi nu-mi dau seama cum încep să plîng...parcă-i un reflex...cînd dau peste melodiile lui preferate le trec cu vederea chiar necitindu-le..deoarece ştiu..cîndva le ascultam împreună . 
-Timpul trece..amintirile se duc. Trebuie doar să aşteptăm ....
 (Ai grijă de persoana apropiată )

Eu sunt 
Eu sunt tăcerea în adîncul inimii
Aş dori să ştiu ce-a fost în trecut 
Aud strigăte şi văicăte
Văd drumuri lungi
Vreau s-aud adevăr pustiu 
Eu sunt vocea cea puternică 
Mă prefac într-un alt timp 
Simt mirosul trandafirilor 
Ating cerul abrupt 
Mă îngrijorează sufletul pustiu 
Plîng că-ci nu stiu ce să mai fac 
Eu sunt acea inimă indiferentă 
Ştiu să mă prefac 
Spun că-ci nu mai am ce spune 
Visez la o luminată cărare
Încerc să am un scop frecvent 
Sper s-ajung un om în viaţă 
Eu sunt tăcerea în adîncul inimii

Temă pentru acasă

Fiind ca majoritatea adoleşcenţilor obsedată de calculator şi reţelele sociale  , cititul rămînea în cele mai uitate puncte în calitate de hobby .

 Această perioadă a adoleşcenţei s-a sfîrşit într-o zi lucrătoare cînd mama mi-a deschis uşile librăriei nu departe localizată de casă . Am adulmecat aerul liniştit a camerei închise de-un alb pierdut şi am început să studiez fiecare carte mai detaliat .

Coperta , file ...imagini!!

Tot, tot îmi atrăgea o nemaipomenită atenţie de-un om pierdut într-un timp întunecat , luminat doar de învelitoarele colore cu denumiri de creaţii.

 Prima carte aleasă de sine-stă-tă-tor a fost " Păuniţa sau pasărea din noi " de Victor Dumbrăveanu .Eram atît de încîntată de alegere încît am terminat-o în două zile . Mă simţeam atît de importantă , necontenită de a căuta din nou şi din nou cărţi , romane ce mă vor impresiona involuntar . Viaţa mi-a luat nou zbor armonios , gîndurile fluerînd ca vîntul , iar ideile pîlpîind agale . Dorinţele mi s-au contenit acordîndu-mi timp să mă relaxez în deplina linişte a zilei . Feieric timp ce mă face să mă gîndesc la viitor . La ceia ce vreau să fiu , la ceia ce am fost...şi cum m-am schimbat 

Întratît de tare mi-a plăcut animeul  "Bocura ga Ita  " încît m-am apucat într-una de scris . E posibil oare atît de tare să iubeşti persoana încît şi după moartea acesteia sufletul şi conştiinţa să nu-i dea pace trupului să-şi recapete liniştea . Iar crearea barierei cu ideea " o urăsc" să fie atît de greu de destrămat . . . Iar cel mai dificil , vei putea să-ţi găseşti  o nouă iubire a cărei sfîrşit să fie departe , sau să nu existe . 
Adevăr sau minciună ? 

 Aştept comentarii şi impresii după privirea acestui anime . 

Şi atunci cînd stai în mijlocul camerei cu o batistă sufocîndu-te în ia , şi atunci cînd mînecile de la cămaşă nu mai au nici un loc liber de la picăturile amare...ţi s-ar părea că e sfîrşitul .
 Cînd vreai să urli ...dar nu poţi 
 Cînd vreai să te trezeşti ...dar îţi aminteşti
că nu e vis
 Cînd vreai să te ascunzi ..dar nai după cine 
Asumi realitatea că eşti singură împotriva tuturor . 
Uşa e bătută de curent şi auzi din partea cealaltă cum vîntu-ţi aduce ştire că nu eşti amintită de acel cineva care-ţi frămîntă gîndurile , nu te sfia , adu-ţi aminte ...eşti cineva . 
Eşti cineva...trăieşti ..respiri ...aduţi aminte...revino-ţi... 
(pentru cei ce îşi cred viaţa duşman -vreau să ştiţi...el/ea nu merită  )
(cuvinte reluate dintr-o viitoare a mea carte )
(gîndul mi-a aparut din ascularea piesei : Birdy-People help the people )

Evadare 

Nu-mi mai simt picioarele din cauza forţei puse asupra lor , bietele picioare ...ale mele .Îmi dau seama că am scăpat, însă în continui fug . Mi se pare că forţa lui mă va întoarce ...atrage şi iar îmi voi muşca mîinile din cauza prpriei prostii .Chip de înger  , întuneric de fiară . 
Ştiu că am greşit , mult ...dar , sunt atît de ataşată ,încît , mă voi pierde fără suflarea sa  , fără sfaturi , forţă , voce . 
Nu zic ..că iubesc...zic că preţuiesc , şi preţuiesc peste măsură . 
 Aş vrea să scap, să evadez din rutina vieţii ce şi-a aruncat plasa peste scările împietrite de timp şi abia funcţionate , căci acolo mă aflu , neputînd să mai fac vre-un pas ...Am rămas în timp ,pierdută şi uitată . 

Să mă ajute Dumnezeu