Retoric

Nu cunosc întreaga lume , nu-mi cunosc rivalii sau prietenii , nu ştiu ce-i aia o dragoste nebună , nici măcar ură întrunchipată în tăcere. Sunt precum un pui de lebădă aruncat pe îngheţurile satanice din-afara aripei mamei ocrotitoare .


Nu m-alege ca pe-un strugure de poamă ,
Nu ezita să-mi sari în ajutor ,

Nu nega că-ţi sunt indiferentă 
Şi nu neg că nu-mi eşti .

Nu te-ascunde căci te găsesc ,
Vorebeşte-mi ...
Vorbeşte-mi .

Plod

Nu cred în buna cuviinţă , plecare pentru un viitor mai bun ,şi dureri longevive. Am devenit de-a dreptul sceptică în toate . Nu am nevoie de vorbe ,am nevoie de fapte . Nu-mi pasă cînd îmi scriu "îmi pasă" pentru ceea ce a durut mai demult ,iar umbra acestor fapte se mai reflectă undeva în adîncul sufletului şi-şi i-a naştere doar cînd îi citeşti numele . Nu vreau să cred în dispariţia lui pe un termen îndelungat apoi apariţia de parcă nimic nu sa şi întîmplat şi-mi răspîndeşte condoleanţele de-a întregul trupului olfactiv  şi încercarea de a-mi arăta că "eu" nu sunt "eu" ci o oarecare mască , fievă milă şi nu vă cufundaţi în murdăria voastră propriu-zisă .
 Şi dacă totuşi , printr-o bîntuire a micilor portiţe din micul meu val sentimental închis undeva într-o cămeruţă sub sol , presupunînd că cele spuse sunt adevărate , aş fi preţuit mai mult faptele.
 Iar cînd noaptea zăceam cu faţa aruncată în pernă condamnîndu-mi existenţa , şi ponegrindu-mă pe sine de cele întîmplate , ca fiind vină a nepreţuirii unui plod , simţindu-mă prizonieră a unei lavre ortodoxe îmbibate cu mirosuri de anorexie spumoasă şi bomboasă , în acele clipe muribunde, care se prelingeau ca arşiţa ursuză din vară pînă la îngheţuri nemilostive de iarnă , îmi doream cel mai tare să mă văd cuprinsă în braţele tale, fără a-mi creea vre-o aluzie de viitor , fără a mai simţi ură , doar uşoare şoapte că "totul va fi bine" şi că pot avea încredere în cineva. Însă mucegaiul de tăcere , pentru că nu mă simţeam sigură în mîinile altcuiva , m-a înăsprit ca zorile zilei pişcătoare , lăsînd asupra mea o singurătate păgubaşă , dorindu-mi adesea un sfărşit cît mai calm .
 Iar visele , visele mă zdruncinau ca un Titanic cufundat în ape reci , simţind o voce clară de plîns mlădios , iar pornind în căutarea lui dădeam buzna într-o cameră  în centru căreea era instalat un sicriu înconjurat cu trandafiri albi . Şi de fiecare dată , cînd acest vis derula , simţeam în acel moment cînd cădeam lîngă lada de lemn de un albastru rece, că ceva din mine se rupe ...se rupe din sînge şi carne cu o durere înăsprită .
  Probabil cel mai tare m-am condamnat atunci ,dar mă şi condamn pentru toate , dorind adesea să vorbesc tăcînd, dar în acele clipe închid ochii şi-mi opresc lacrimile ,întrucît înţeleg că încă sunt singură , deşi ambii înţelegem ce s-a întîmplat .

Simulare de sentimente

Nu sunt în căutare de ceva magnific , sunt în aşteptarea acestuia .
Îmi împletesc şuviţele ca o pală frunză de toamnă ,aromatizată cu un simţ de ploi noroioase şi frigorifice în acelaşi timp . Interiorul meu seacă , şi o simt , simt cum fluturaşii maronii din stomacul meu defect îşi încetinesc zborul ,iar într-un sfîrşit atrofiază ca o gîză rugumată .
 Simt cum mîinile lui pe ale mele nu-mi mai oferă , sau mai corect zis nu mă agaţă să le fur toată căldura , cum simplele săruturi , măcar şi copilăreşti care acum cîteva zile mi se păreau comori fermecate, devin banalităţi zilnice . Cum privirile în ochi îmi aduc o dublă doză de oboseală , dar în acelaşi timp vreau să-l cuprind cu micile mele degete împrejurîndu-i abdomenul . Vreau să-i simt respiraţia pe gîtul meu şi buzele umede sărutîndu-mi fruntea .
 Şi-mi pare rău să înţeleg că a avut dreptate , că dorinţa de a-l vedea aproape de mine mă va lăsa cu timpul din cauza plictiselei , dar în acelaşi timp percep că nu poate fi astfel ,pentru ceva el mi sa părut deosebit şi pentru ceva m-am acordat discuţiilor nocturne de un timp foarte indelungat . Pentru un oarecare ceva m-a cucerit şi pentru ceva mai vreau să-i mai fiu aproape .
 Gîndurile despre el mă aduc într-un suspans cronologic uitînd orice menţiune , frivolă oră , sau dată captată atenţiei . Sunt într-o beznă de un gust chipărat, şi atingere neplăcută , formîndu-mi rane interne la atingerea acesteia .
  Mă autocontrolez şi gesticulez cu orice sentiment pecetluit în raţiune triplîndu-l . Simt cum fluturii îşi i-au un replay simulator , făcînd din nou cercuri infinite doar şi doar pentru ai fi fidelă în continuare .
  

Cu drag de la mine pentru tine

8 martie

" Vreau să încep cu asta că eşti deosebită , probabil eşti cea mai deosebită fiinţă de pe tot globul impolat cu 7 miliarde de suflete , şi aş vrea să continui cu asta că , mai tîmpit decît în preajma ta , cu nimeni nu m-am mai simţit sau comportat . Nu aş zice că e rău , aş zice că e o latură nouă pentru mine , mult prea necunoscută ,de asta adesea mă las îndepărtat de tine , şi deşi , eu pentru tine sunt mai puţin decît oricine , şi tu pentru mine încă nu eşti mai mult decît alţii , ducem aceleaşi dorinţe , temeri , pasiune , prea mustoasă pentru un fruct ca mine .

  Probabil nesecarea acestor chestii mă duce spre imposibilii paşi care deja aş dori să-i fac , dar nu e atît de uşor precum ar părea  , o luare de mînă , o îmbrăţişare , un sărut furat  e tot o parte dintr-o  independeţă faţă de alţii , dintr-o obişnuire , viciu , pe cînd eu nu o pot face din dependenţa faţă de tine , din temerea de a nu păşi într-o parte ruginită şi a nu pierde deja tot ce am ,deoarece credemă , preţuiesc convorbirile , glumele , îmbrăţişările la depărtare şi timpul pentrecut împreună . 

Vreau să-mi simţi zîmbetul acum ,înainte de a te vedea îmbrăcată formidabil şi mişcîndu-te spre mine. 

Astăzi vei fi fericită , cu mine .

Pentru cea mai neînţeleasă 

şi imposibilă fată 

pentru tine . "