Salut de la anticipat

26 Iule (o

parte din călătorie)

Tocmai mă regăseam în atotdoritul roman procurat din biblioteca municipală "Soţia preşedintelui" , în MCDonald's-ul din Puşkino (Russia) şi savuram ceaiul din mure cînd musafirul nepoftit şi-a luat un scaun şi a trecut lîngă mine . Evident nu am atras atenţia ,dar am ridicat ochii albaştri  , să-l zăresc pe văru care total a dispărut cu prietena sa  , ce puţin mă irita cînd bea ceaiul sorbind "adulmecînd"-cum zice ea .

Tipul întunecat nu doar la păr ci şi la culoarea pielii îmi dădu de ştire că încă este prezend bocănind cu buricul degetelor în masa albă . Evident discursul s-a început în limba rusă precum că capitala ar avea cerinţele sale . 

-Vezi şi tu , aşai ?

-E şi normal că văd , am rostit grosolan întărcînd pagina care nici măcar nu am citit-o , credeam că va înţelege că puţin mă intimidează şi aş dori să rămîn în plina singurătate .

-Nu , nu zic de asta , zic de imagini .

  Să presupunem că am înţeles de ce avuse în vedere ,dar de ce ar trebui să-i răspund adevărul , unui tip a cărui nume nici măcar nu-l cunoşteam ?

-Vadik .

-Felicitări , nu te-am întrebat nimic. 

-Te-ai gîndit la asta , şi ţi-am răspuns.

-Fii bun nu intra ca un musafir nepoliticos în minţile mele . Te pot bloca .

 A scrîşnit din dinţi şi a luat din nou discursul :

-De ce nu te concentrezi pe ceea ce vezi ?

-Ceea ce văd e o prostie în nişte imagini aparente  care repede dispar . Nu vreau să-mi irosesc timpul pentru a-mi cunoaşte viitorul , prea simplu . 

-Deci aşa ...

  Nu m-am gîndit serios niciodată la asta , îmi plăcea să stau în necunoaştere şi suspans .

-Mă găseşti pe net  dacă vei dori să exersezi asupra viziunilor . Dacă doreşti să afli cum mă găseşti vei face ceea ce am şi făcut şi eu.

  Nici măcar nu am încercat , poate voi regreta ,dar nu acum . Acum trăiesc .

Negru sentimental 

Negrul are culoare

Precum un alb-pătat,

Negrul are culoare

Precum un cer dărîmat.

Negrul împărtăşeşte sentiment,

Precum ai fi un obscur tineret.

Negrul oferă iubire ,

Precum o ură de neg .

Închişii ochii ţii -apus

Negrul ,  emană sentiment

Nevăzut şi profund  !!!

Fidelitate 

Nu știu ce sentiment aveți voi cînd închideți ochii ,iar fundalul se afundă într-un negru-măsliniu , cu greu încercînd să percepeți  unele mișcări în lumină , produse de farurile mașinilor trecătoare . Nu ștu cine și la ce se gîndește , probabil cineva adoarme în lacrimi strîngînd cu cea mai mare furie un colț de cearșaf , alții adorm în urma mesajelor de dragoste venind cît mai curînd cînd își fac loc în patul cald , iar eu...eu analizez . 

Mă gîndesc la cele întîmplate ,de ziua ce a luat sfîrșit  . Uneori de atîta plăcere , mi se pare minciună și închid ochii atît de strîns încît apar sughițuri nedorite . Alteori rîd înăuntrul meu , percepînd că sunt una din cele mai fericite persoane care a fost în mîna sorții ca o marionetă , dar soarta nu face totul pentru un PURȘISIMPLU . 
Și acum cînd scriu mi-amintesc de noaptea trecută , unde am stat trează pînă în zori meditînd cu o prietenă  iar acum mă i-au căldurile , și respirația mi-e foarte grea. 
Ce e aia FIDELITATEA ? Un cuvînt plin de sens dar în același timp lipsit de el . O monedă cu două părți, un cuțit cu două colțuri . 
Această înșelăciune de sine cît și în cuplu poate persista din anumite cazuri  ,nu știu de ce , nu am avut parte , nu vă pot explica . Dar doream să spun că se poate produce  pe nedorite , necontrolate , neobservate , iar mărturisirea acesteia te face mult mai vulnerabil  și închis în sine , dar este momentul dezvăluirii tuturor gîndurile , la fel  sunt momentele împăcării  pline de sensibilitate , urma cărora  nu trebuie pierdută , iar dacă o pierzi , nu o mai întorci .

Impresii postlectorale

Prima Iubire de Francine Prose 

Scriu după cîntecul Liar- Mumford & Sons . Încercaţi să citiţi acest post după cîntecul ales , sau  cei ce au citit această carte , vor înţelege mica concepţie a cîntecului ce se împreunează cu cartea .

 De fapt am ales-o nu din marea dorinţă de a citi prima relaţie a cuiva , a cuiva care posibil nici măcar nu a existat . M-a captivat coperta , doi tipi , bine aranjîndu-se unul peste altul lîngă lac . 

Coperta mi-a zis altceva , de parcă cu o mică voce piţigăiată , practic neauzită mi-a vorbit că cartea tăinuieşte ceva mai mult ...ceva ce nu se vede după titlu .

 Sunt sceptică la iubirea prematură , chiar mi-am şi amintit o discuţie ...una din primele discuţii cu prietenu în cele din primele săptămîni necoapte şi neîndeminatice ale convorbirilor despre trecut , un asortiment ceva mai chipărat . Eu am fost scutită de povestirile mele , el ştiind cea mai mare parte de la prietenii comuni . 

  Ma uimit de fapt ceea ce mi-a povestit el , printre dinţi , cu adevărata identitate . Ceva timpn-am crezut că a trecut printr-o grevă sentimentală o persoană de genu lui ...fie ..suntem toţi sortiţi de a trece prin eşecurile adolescentice .

Şi deci , revenind la carte .

Mai mult este bătălia unei familii de a suporta durerea pierderii uneia dintre cele două fiice ale sale .

Sora rămasă ...redenumită şi sora fetei moarte , se combate cu existenţa surorii mai mari în ea , pe cînd partea mică rămasă era identitatea adevărată . 

 

Dar unul din favoritul meu , este Aaron . 

Aaron este prietenul surorii moarte . Şi ceea ce ma captivat a fost încercarea de a o reschimba pe sora mai mică , a cărei înfăţişări se aproxima cu a muribundei . 

De la micile priviri , pînă la miros , haine , aroma de sărut , totul schimbat .

 Ce e drept tînărul era de-a dreptul ţicnit . 

Dar amărăciunea ce o ducea către prietena sa moartă îl clasifică în unul din tipii ce nu primeau realitatea , îndrăgostindu-se de identitatea falsă , ca o mască pricopsită în chipul celeilalte fete .

Deci , o mare parte a cărţii descopăr cuvîntul iubire deşi cartea nici pe aproape nu se clasifică prin aceste romane ,mai bine zis sesizez o mică canto a psihologiei adolescentice aproximată la vîrsta de 13 ani . 

Cîte nu ne-ar spune titlul , coperta e un portal ruginit către adevărata voce a cărţii .

Citire plăcută!!!

Felicitare 

Şi de fapt a trecut ceva timp deja de ieri , şi acum ai 17 şi ceva ore ca supravieţuitoare a acestui tărîm de abateri morale , iar eu ascult Of Monsters and Men- Dirty Pows , minunat cîntec , aş dori să-l asculţi şi tu în această clipă  . Dar ştiu că după deschiderea acestui fişier cu felicitari o vei face , nu mai are importanţă dacă îl vei asculta acum sau cu juma ora mai tîrziu . 
Acum voi posta aceasta pe facebook , şi dacă na-ş pune fotografia cu noi două împreună nu te vei uita deodata , acum eşti prea deprimată , şi îmi pare rău că viitorul s-a adeverit aşa cum a fost prezis. 
 Te socot precum  o soră 
Un vînt ademenit
De doruri şi ogoruri
De prăpăstii şi sfîrşit

Mă mîndresc cu tine , ştii de ce ...nu le pot derula pe toate ,nu-s genul de persoană , o zic o dată şi basta ...pentru ceva timp ajunge . Deci ieri , te-am scăldat în cuvinte adevărate , şi vezi , ocroteştele , căci aşa genuri de mărturisiri  vor fi doar o dată în an . (haz!!!!)
Nu ştiu ce îţi pot ura  , suntem prea diferite , ştiu că pentru tine ,  familia e pe primul loc , de aceea îţi doresc o familie cu trei copii precum îi vreai , ştii şi eu vreau trei , vreau s-o bucur pe mami cu trei nepoţei , măcar unu să semene cu ea ,dacă eu am apucat genele tatălui . 
Aş dori să-ţi rup o bucată de cer împletit cu speranţă şi viitor , dar ştiu că le ai şi pe acestea , e greu să îţi urezi ceva , ce deja ai  , cu ceea ce eşti îmbibată  , căci mama ta , este o femeie de aur ce te-a învăţat doar bune , şi tu îi împărtăşeşti cărarea , şi deja aici aş dori totuşi norocul să-ţi persiste nu doar la început de drum ci şi la sfîrşit , la ieşirea din beznă .
 Ţin nespus de mult la tine , şi asta o ştii...eşti prea ştiutoare pentru ai tăi noi împliniţii 17 ani . 

Doresc să ştii ,
mereu voi fi în calitate de prieten în partea dreaptă pentru a-ţi oferi o mînă  de ajutor .
A ta... prietenă ...
P.S: Doream să te felicit ieri , uite aşa oficial , frumos...dar...nu eram în stare nici măcar să percem claviatura ...

Ploi de vară

Nu-mi mai aduc aminte unde-mi zburau gîndurile , sau unde-mi priveau ochii , pe ce-mi era  aţintită  privirea . Mă simţeam , simplă . Cît de prostesc nu ar suna , mă simţeam întradevăr foarte simplă . O simplă fată care studiază un simplu liceu din capitală , o simplă fată care se îmbracă simplu , care gîndeşte simplu , şi care are fiţe de fete simple.

     Doar pentru un moment!

Apoi apa a început să curgă şi să foşnească şi mai tare .Am ieşit afară fără a da la desluşire rugămintele bunicii de a rămînea în acea seară sub acoperişul alb deformat de vînt şi de ani . Mi-am luat umbrela pentru a ajunge la locul însmenat de prieteni . Am deschis-o ...şi cu ea ...simplitatea mea a dispărut . Am devenit iară-şi o tipă arogantă cu cerinţe desăvîrşit de imposibile , şi cu priviri ce dezamăgesc , dar totuşi dorită , chemată , ajutată . 

   Am intrat ca acasă ...deja s-au obişnuit îmi zic eu . Şi chiar , vărul cum ma văzut a sărit lesne de pe scaun cuprinzîndu-mă şi agăţîndu-mi mii de întrebări despre viaţa personală , ştiind că sunt într-o relaţie cu un tip necunoscut lui . Am zis fără comentarii, totul e mai bine decît credeam . 

S-a liniştit , cadavrul însufleţit -am zis astfel de antonime deoarece privirea-i era pustiitor de înfricoşătoare dînd de ştire că viaţa-i continuie mai spre bine sau mai spre rău , nu ştiam , iar cadavru ....cadavru deoarece pielea-i era atît de palidă şi neînsufleţită , încît mă lua vînturi din Sahara cînd mă cuprindea prieteneşte .

Scrumul de ţigară era aruncat în majoritatea locurilor , iar fumul se îmbiba de parca-r fi un parazit clonat în miliarde de exemplare . Chiar dacă nu fumam eu , părul mirosea a un fumător stagiat , ochii devenind roşii precum la o mortăciune , iar nările încercînd să se acomodeze cu mirosul locului . 

  
  Era vesel , era întradevăr vesel . Dar doream linişte .Ma înhumat dorinţa de a medita asupra viitorului , asupra carierei , luasem decizia corectă sau nu . De fapt aveam în gînd o serbare de planificat , dar nu mă atingea tema aceasta ştiind că oricum îmi voi asuma riscul abaterilor din plan .

Poate nu mă mai interesau prietenii , fie ...asta e !!!

Mai tîrziu am regretat că m-am întins deasupra ierbii asupra căreia încă picurau mii-mii de-a ploiţe şiroite . Dar atunci nu aveam de unde să ştiu că mă voi trezi cu un nas roşu de parca-ş fi Moş Crăciun , iar bunica afirmîndu-mi în continui că ar trebui măcar uneori să o ascult . 

Da , ar trebui . Ar trebui şi pe mami să o ascult. Dar de ce nu o fac ? 

Îmi place să mă simt singură . Nu ştiu de ce . Poate din considerentul că oricum nu sunt singură , chiar şi atunci cînd simt asta , celularul îmi vuieşte cică am primit un mesaj noi , iar numele acestor persoane se schimbă cum merge cadranul ceasului ...nu..dar totuşi sunt mess-uri de la persoanele de bază ce mă încîntă enorm .

Următoarele încercări de a scrie vor semăna a unor file dintr-un jurnal amărît , rupt şi strivit , dar anume aceasta mă încîntă la nebunie . Acum înţeleg de ce prietenele mă numesc nebunatică la ale mele . Îmi place nestandartul .

Da!!!

Urma să mă întorc la prieteni şi să ascult Casablanca , mdah...minunat cîntec .

"Carte de vizită"

De la o seamă devreme , nu mă mai impresionează vocea răsunătoare ale păsărilor care ciripesc cu orice ocazie pentru a fi auzite , ba mai mult , mă irită .
Mă provoacă la nişte strigăte scandaloase ce se agaţă de vuietul nevinovat ale bietelor păsări . Nu înţeleg la moment . Realizez doar după cele înfăptuite deja  .
Mi-a venit banala idee de a întreba cuplurile din parc despre istoria lor , căci toţi au o carte de vizită a "cuplului" şi toţi au trecut prin grimasa acestor vise cînd construite , cînd date jos ca o cerneală spulberată în maşina de spălat . Fiecare a trecut prin poveste sau iad , fiecare a iertat sau a fost iertat , fiecare a iubit sau a fost iubit , a urît sau a fost urît .
 Înfulec o bucată de tortă cu cafea tare , iar unele bucăţele negre de cafea aromatizată încă popăsesc pe exteriorul ceştii roz . Îmi i-au un sacou verde nu demult scos din camera croitoreselor ce încă păstrează  mirosul a unui parfum plăcut-neplăcut , specific acelor camere închise cu o aeresire ce lasă de dorit .
Deschid Murakami "În noapte " şi citesc .
Apoi las cartea pe banca din parcul central din Chişinau .
Iar angina , mă doare şi taie din mine ca un cuţit ce cerşeşte sînge din tatuajul discret din partea centrală a spinării mele . Crucea (tatuajul ) se înfăşură cu o şiroaie de ploiţe de dureri .
  Buzele roşii pierd rujul şi devin palidele mele pernuţe roz .
Picior peste picior prietena îmi aduce un GrandLotte în care mă sufoc , iar mireasma sa , combate bunul simţ.
-Vreau să-mi readuc planul la adevăr. Doresc să acţionez .
Tace .
Se tot uită chipeş la panama mea de pai ce ţine părul proaspăt vopsit . Îi place panama , rotundă cu un bant roşu frumos combinîndu-se cu rochia dantelată într-un negru-roşu .
Nuştiu cînd mă va copleşi ideea la maxim , dar o voi face . Chiar dacă acele scurte istorii , cum le zic eu "cărticele de vizită" se vor evapora în viaţa reală , mereu va fi ca amintire într-un blog uitat de lume . Şi cînd te va copleşi zbenguielile emoţionale , vor putea accesa pagina şi admirînd o parte din istoria ta finalizată . Trecutul nu trebuie uitat , astfel uiţi o parte din tine .