Neevitabil ne este acordată această întrebare zi de zi , cine suntem , şi de unde am provenit , iar orice încercare de a ne defini , suportă eşec , întrucît fiecare din noi are opinia sa porprie din urma căreia sunt localizate argumente .
Eu însă ,prefer să cred că omul este o întrunchipare ai artei , evitînd micile nereuşite legate de comportament, fapte sau caracter . Argumentez această alegere prin faptul că însăşi arta este definită prin om , este o producere şi mijlocul de exprimare ale valorilor , emoţiilor , urei umane.
Putem oare evita omul cînd relevăm subiectul "artă" , sau ignora începutul formaţiunii evoluţionare ale acesteia fără a constata faptele inevitabile precum ar fi : rudenia lor ?
Înăbuşirea necontrolată a amintirilor , ingeniozitatea viitorului sau imaginile apocaliptice ne-au redat temerile şi însuşirile întrunchipate în aceste firave trupuri luptînd pentru stoparea ruinării interioare , dînd naştere dansului ,picturii , romanelor , teatrului , dar cel mai important spiritului fiecăruia dintre noi ce se hrăneşte cu fantasmele interioare îmbăgăţindu-ne pe zi ce trece şi aruncînd seceta din minţile noastre ce ucide precum nicotina celulele arhivale. Arta este precum o bibliotecă într-un abis , iar omul creatorul ei .
Eu însă ,prefer să cred că omul este o întrunchipare ai artei , evitînd micile nereuşite legate de comportament, fapte sau caracter . Argumentez această alegere prin faptul că însăşi arta este definită prin om , este o producere şi mijlocul de exprimare ale valorilor , emoţiilor , urei umane.
Putem oare evita omul cînd relevăm subiectul "artă" , sau ignora începutul formaţiunii evoluţionare ale acesteia fără a constata faptele inevitabile precum ar fi : rudenia lor ?
Înăbuşirea necontrolată a amintirilor , ingeniozitatea viitorului sau imaginile apocaliptice ne-au redat temerile şi însuşirile întrunchipate în aceste firave trupuri luptînd pentru stoparea ruinării interioare , dînd naştere dansului ,picturii , romanelor , teatrului , dar cel mai important spiritului fiecăruia dintre noi ce se hrăneşte cu fantasmele interioare îmbăgăţindu-ne pe zi ce trece şi aruncînd seceta din minţile noastre ce ucide precum nicotina celulele arhivale. Arta este precum o bibliotecă într-un abis , iar omul creatorul ei .
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu