Surparea devine un nou eşapament al durerior plăcute . Iubirea-ţi formează o viaţă pentru doi , o viziune pentru ambii , durerile comune , iar fericirea-scop .Orice formă melancolică creată de anteriorul predestinat al sentimentelor personale , se evaporă drept un coşmar nocturn . Sufletul îţi apare în imagini drept o infuzie prelucrată . Plăcerea de a iubi devine un risc , un risc mult prea plăcut pentru a te dezice prea repede de el , astfel inima-ţi cere zîmbetul lui , iar în tip ce zîmbeşte el , zîmbeşti şi tu , în timp ce plînge el , plîngi şi tu . Totul se împarte pentru doi , cît dragostea ,atît şi ura .
Iubirea ,este un spaţiu al împlinirilor , unde nu mi-e frică să creez , să-mi iau zborul din adîncul înfernului pentru a revedea razele luminii şi a le împărtăşi cu cineva , unde nu mi-e frică să-mi arăt adevăratul chip , iar ca rezultat să-i văd mulţumirea de încrederea acordată . Iubirea e o artă , iar spaţiul împlinirilor modul de redare .
Iubirea ,este un spaţiu al împlinirilor , unde nu mi-e frică să creez , să-mi iau zborul din adîncul înfernului pentru a revedea razele luminii şi a le împărtăşi cu cineva , unde nu mi-e frică să-mi arăt adevăratul chip , iar ca rezultat să-i văd mulţumirea de încrederea acordată . Iubirea e o artă , iar spaţiul împlinirilor modul de redare .