Gînduri online

Afară miroase a ploaie , deși știrile nu anunțase despre ea , simt deplasarea ei prin colinele de jos agățîndu-se de pajiști . Sunt întinsă dea lungul pe patul etajat cu saltele duble deschise la culoare , iar părul mi se deșartă ca o cascadă vie , colorată spre podea în timp ce iPod-ul se clatină din mînă în mînă . De m-ar vedea tata ... cred că l-a costat scump o asemenea capodoperă nouă și are încrederă deplină în mine dacă mi l-a dat ca la o arhivă . 
  În aceste momente începi să te gîndești corect faci pașii sau nu , merită să lupți cînd ți-e rău pentru ceva plăcut , sau...merită să lupți chiar dacă e bine , doar pentru ca rutina să meargă înainte ca la hamsteri în completă acțiune ?
De ce zici că e bine chiar dacă nu e așa , încercînd să ascunzi aceste firicele care de fapt fac parte din aceiași broderie ?
Cît de dure pot fi unele cuvinte , iar oamenii reci deși pretind că sunt în delirul încălzirii , precum o utopie începătoare .
Cît de nuansate pot fi unele riduri cînd se îmbujorează , iar distrugători pașii care nu se opresc cînd tu stai locului . 
O simplă ambiție de a fi mîndru strică epava construirii noastre , o fortăreață de carton în locul celei de piatră . 
Și nimeni nu-și dă întrebarea cum poți avea încredere într-un simplu impuls ce singur nu-l descifrezi , devenind tot mai închis în sine , ascunzînd orice dărîmătură de sentiment băgînd pămînt gol deasupra ,  doar pentru a-l suplini . 
Încrederea nu vine ca un rîu curgător , nu-i o șuviță de ploaie .
Dispare doar la un cuvînt negîndit , durere rămîne , nu pe mult timp , dar nu se uite pecetluindu-se într-o adîncă cameră numită început .
Noapte bună tuturor .

Sfîrșit

Și atunci cînd e sfîrșit

Cînd e sfîrșit de tot .

Pentru durere (part II)

Din propriile povestiri :

Așa cum mă temeam să duc o resposabilitate dură pentru faptul că am luat viața unui om (doar Dumnezeu știe cît de rău îmi pare și mă măcinam zi de zi) .Am plecat din spitalul ce am fost internată de grupa de salvare AC , și am plecat cu livingul la tatăl meu în Colorado . 

La doar patru zile am lăsat familia răposatei mele mame și mi-am schimbat-o pe cea a tatălui Millwake , Emma Millwake.  La scurt timp am citit în  News from Big City că un bărbat ( nu băiat precum am presupus) a fost mortal pălit într-o ciocnire cu mașina , iar din cauza flăcărilor trupul i-a fost ars îngrozitor . A fost identificat drept John Fits , 33 ani , profesor pentru clasele primare , divorțat .

A fost o mare ușurare că nu am depistat că era tată . 

5 ani mai tîrziu 

-Atenție!!!!

 A fost aruncată ca o buturugă la pămînt de un tînăr blond cu ochi verzi ca curcubeul .

-Vreai să mori ?

Întradevăr , dorea să moară? 

Stătea deja ceva minute prea aproape de reisurile trenurilor din metrourile subterane  ,bînd  o cola de 0,5 .

-M-am...m-am pierdut...oh...poate te ridici de pe mine pentru a-mi face o favoare să te invit la un cheesburger mai liber?

-Ahh..da îmi pare rău . 

-Nui nimic. 

Își  scutură paltonul roz și-și aruncă bereta  pe părul neascultător  cu șuvițe roz printre cele negre .

1 an mai tîrziu 

-Danny , deja dacă suntem logodiți , de ce nu povestești nimic de tatăl tău ?

-Deoarece nu am amintiri cu el , și în plus a plecat din viață cu mult timp înainte ca să te cunosc .

-Ohh..îmi pare rău . Cum s-a întîmplat ?

-Hey , chiar trebuie să abordăm tema ? Mai ții minte , ți-am salvat viața ? Am prioritate la discuțiile alese  .

  Și-a întins buzele decolorate  și aruncă privirea s-a de pisică pentru a-i opune rezistență .

-Așa să fie temporara domnișoară Millwake . A murit pe cînd aveam 16 ani  , și trăia de unul singur deoarece mama a divorțat de el peste trei ani după ce am apărut eu . A fost profesor la școala din localitate , și a murit într-o ciocnire de mașini , citind în ziare de el sa izbit un BMW . Deși nu-l prea știam , îl iubeam ,era tatăl meu și în fiecare an , de ziua mea ne duceam la Skiing în pansionatul WhiteNight . 

  Simțea cum i se zvîrcolește totul pe dos , iar o  greață de trecut încerca să iasă la suprafață .

 M-am recunoscut , eram eu cea care i-a luat viața tatălui său  , sunt eu ucigașa de ani de zile negăsită , și viitoare soție a fiului său . Desigur nici după nuntă și nici după aceasta nu i-am dezvăluit cele înfăptuite în tinerețe , deși mă simt și acum vinovată , și știu că roșul sînge nu se va spăla niciodată de pe volanul meu și degetele subțiri , dar îl iubesc pe fiul lui , și nu-l voi lăsa niciodata . Sper că cu aceasta îmi voi răscumpăra vina măcar pe jumate .

Ironia vieții...cele înfăptuite nu se evaporă ...doar se ascunde .

Pentru durere (part I)

Eram la opt metri depărtare şi aţipeam printr-e degetele lungi şi subţiri  , şi atunci mi-am amintit cît de greu mi-era să găsesc vre-un inel potrivit . 
În ciuda faptului că faţa era îngheţatî bocnă , lacrimile se prelingeau involuntar de fierbiţi , iar buzele cărnoase crăpau în întuneric de parcă  pulsînd într-un ritm haotic . 
  BMW-ul încă spulbera flăcări  ca un dragon ce horcăie printre stînci . 
Părul de la nivelul umerilor ,încă  agăţat ca printr-o minune , deşi  marea parte deja era cenuşă , atunci mi-am amintit că la prima DUDUIRE a maşinii eram pe-aproape şi părul...nu a scăpat întocmai bine.
Ochii de parcă mi-ar ieşi din orbite şi ar tremura ca nişte dansatoare profesionale pe un skateboard albastru .Nu îmi mai arătam uimirea sau mai bine zis panica căci cei de la  Asigurarea Cetăţenilor 
erau îmbibaţi în lucrul său pentru a lua sub control flăcările . Simt paşii ce vin  din dreapta mea , de aceea mi-am întors trupul fără doar şi poate pentru a înghiţi adevărul ce deja mi-era scris pe palme .
-Eşti Emma Farrinks stabilită la Boalt street , California ?
-Da .
-Eşti în stare să povesteşti celor de la AC cele întîmplate pentru a stabili cine este vinovatul în această ciocnire ?
-Ce e cu băiatul din MiniCouper-ul negru ? E bine ?
-Nu suntem întocmai siguri . Ce-ar fi mai bine să aştepţi pînă mîne dimineaţa ?
-Respiră?
Femeia se încruntă , dar în acelaşi timp am simţit o mică durere în ochii ei la fel şi o jale răutăcioasă . Luă loc pe piatra rece  în faţa mea , mă luă de mîini şi-mi afirmă :
-Luptăm pentru aceasta , doar că a pierdut întra-tîta sînge , şi în plus v-aţi izbit  în una din tombeoroanele cu benzină . Tu ai ieşit ca prin minune , el  însă..şi-a pierdut cunoştinţa .
A muşcat buza de jos şi s-a îndepărtat de mine în curînd , dîndu-le porunca să fiu internată în spitalul alăturat .
 Puteam să-mi pierd viaţa eu...de ce el...vina a fost a mea...ştiu asta...
Cum să trăiesc la fel dacă am luat viaţa unui om , care putea fi fericit şi el ?
Am închis ochii şi m-am rugat la Cel Ceresc , rugîndu-l să-i aibă în pază sufletul .
Ştii Doamne...nu am vrut .