luni, decembrie 30, 2013

Probabil

             Probabil eram gata să mă las de tot ce îi place lui ,
          probabil eram să fiu pierdută şi acum,  iar
      în loc de posturi de dragoste aveam
să scriu despre inimi sfărîmate !!!

 Probabil  nimic nu se începe cu un "probabil" , probabil nimeni nu ajunge la victorie doar cu un eşec şi nu toţi fac eşecuri pentru a atinge victorie ,probabil sunt în neştire hormonală şi probabil sunt mai mult ca sigură la categoria ce simt ...şi probabil nu am mai fost atît de sigură de cînd mă ştiu eu , de cînd dansam pe cîntarul neputiinţei de a decide posibilul adevăr în  orice fiară emoţională .
  Cu timpul însă m-am scăpat din propria-i plasă sub denumirea de "moarte lentă în relaţii" , încercînd să nu confund plăcerile de o secundă  cu adevărata dragoste sau emoţie plăcută .
Probabil i-am făcut să-i încetinească inima de durere şi de furie ,şi probabil în această  idee nu este nici un "probabil" , iar eu încerc să-mi ascund vina deoarece ştiu că ea este prezentă aici , în această scriere ,post ,blog ,pagină de facebook ,muzică  ,e aici...după spatele meu , intrigată , citind orice rînd satisfăcîndu-şi curiozitatea .
 Inima-mi va bătea de sute de ori mai tare precum se scrie şi în cărţi la revederea iubitului , iar cărţile nu mint, deoarece de mii de ori acest sentiment îmi reapare la întîlnirea cu tine .
Probabil nu aveai să fii cu mine dacă plecam capul în jos şi plecam ,probabil nu aveai să mă iubeşti dacă aveam să nu fiu "eu" cea carea fost creată de ambii ,"eu" cea care convine oricui , "eu" care mă place pe mine. Probabil sunt o creaţie , iar tu creatorul meu .
     Probabil ...
 Probabil postul nu mai are valoare deoarece nu mă conduc după criteriile de bază ale scrierii formatate de către scriitori , dar probabil că mi-e indiferent ... iar unica dorinţă care persistă în ochii mei azurii este chipul tău .
                       Probabil sunt orbită de tine ...

marți, decembrie 24, 2013

Moliile societăţii

Cel mai greu este să preţuieşti momentele petrecute împreună , de regulă acest timp ţi-l iroseşti pentru a analiza şi a construi o programă mentală ,regizată în ajutorul de a  te gîndi ce vei face dacă vei fi din nou singură , atunci cînd vei fi singură .
 De regulă e mai uşor să te gîndeşti la un viitor singuratic decît să te bucuri de clipele frumoase cu persoana cărui îi dăruieşti  cele mai puternice sentimente  , de regulă cele mai înficoşătoare momente sunt şi cele mai de preţ, cele mai dragi , cele mai calde .
Configurînd aceste bîntuiri iraţionale , totuşi construim un munte din chibrituri care la o posibilă ploaie de toamnă să se destrame de parcă nici na fost ,alcătuind un gunoi uitat de restul . Mă bagă în sperieţi ideea unei relaţii de lungă eventualitate în care perechea se gîndeşte la chestii preponderente , la realizarea planului " ce voi face după " , în timp ce-i încălzeşte mîna sufletului pereche sau se joacă rumeguş în jocuri cu săruturi . Societatea este molipsită de o infecţie a cărui nume nu este descoperit , iar parcurgînd metrourile , market-urile sau bibliotecile , suntem molipsiţi şi noi de acest virus neexplicat . Cum să nu devenim astfel dacă trăim într-o societate deja bolnavă ? Cum să fim siguri că nu sîntem încă molipsiţi ? Şi dacă totuşi...care ne este leacul ?

Preţuiţi clipele dragi cu persoanele iubite ,
formînd o bază de piatră ,vor urma să fie 
înălţate  şi scările  .


vineri, decembrie 20, 2013

O suflare

Titlul " O suflare " mi-a fost inspirat de către un palton suriu cu un fular de o culoarea asortată cu căciula dungată , într-o noapte cu ceaţă precum cea de azi , şi lîngă o uşă a unei case ca celelalte sute de case din raion .


O suflare ..o singură suflare şi te simţi de sute de ori mai  bine . 
O suflare în scurta mea de 90% de puf şi restul o adunătură de mici elemente chimice a căror destăinuire nu a mai fost readusă la nivelul meu de înţelegere fizico-chimic .
 Simţeam o căldură traversînd şi pulsînd precum dungile de sînge care sunt înghiţite de inima mea hapsînă atunci cînd respiră ,iar inspirînd , o impresie de sughiţ adunată cu lipsa de aer în această noapte de iarnă scăzută  de orice licărit de stea ,dar bîntuită de ceaţă şi de noi doi . 
  Prea îndrăgostiţi ,poate prea hapsîni pentru sentimentele care doar acum începem să le adulmecăm şi să le arătăm fără vreo oarecare frică unul faţă de altul . 
 "O suflare" mă inspiră spre noi săvîrşiri şi descoperiri ai faptelor ce pot fi schiţate de degetele noastre stîngace a căror unghii se cutremură la orice cuvînt de mîngîiere . 
  Noi doi , noi doi şi o suflare . 

joi, decembrie 12, 2013

Promitemi că nu mă vei iubi mereu

"Simt cum somnul preia controlul asupra genelor mele ,care din ce în ce mai greu se deschid pentru a citi ultimele pagini din "În Noapte" de Murakami ,şi cum vîntul îmi bate uşor prin crăpăturile ferestrei mici cu aramă rotundă albă pătată de sucul de ieri de tomat .Dragul meu  X. acum sunt înfăşurată în cearşaful meu iubit roz cu buline albe şi simt cum corpul sare de la temperatura normală 36.6 la una mai bolnăvicioasă , cum ochii mi se înroşesc iar mîinile îmi cad într-un prealabil necunoscut sub o greutate pasivă de noapte . Şi acum şi în prima zi mă simt la fel , unică ,fericită , veşnică flacără în sufletul tău. 
Dar şi atunci şi acum am măcinări rudimentare ,malformate ,dar care sugrumă orice viziune posibilă în doi peste un apocalips de certări şi împăcări . 
Şi nu sunt naivă pentru a crede în minuni  , şi nu prostuţă sau mai rău , copilăroasă pentru a spera la o veşnică prelungire a clipelor duioase de aceea, îţi întind această mică parte din mine ,pentru a ne pregăti pentru "un" ceva din viitor...
Însuşi scrisoarea aceasta îmi este drept o prefaţă a gîndîrii mele , a cărui dorinşe vor fi fluente , săritoare ,şi posibil de la început neînţelese, de aceea, eu-a ta ,şi tu-al meu , vreau să îmi promiţi că nu mă vei iubi mereu , şi nu îţi vei aminti de clipele frumoase împreună petrecute în clipele de  dezamăgire în viitoarele relaţii , promitemi că nu mă vei închipui atunci cînd vei săruta pe altcineva , cînd o vei îmbrăţişa şi vei face planuri pe viitor . Promitemi că nu te va durea cînd eu te voi petrece către o altă viaţă , şi ...promitemi că nu mă vei opri , ci vei rîde  şi îmi vei dărui un ultim sărut ,pe care eu îl voi ascunde undeva în adîncul meu ,iar în nopţi ploioase voi redeschide acea cămeruţă în care sunt aşezate portreretele noastre în pim-fundal , unde vor fi reprezentate în scris primele noastre cuvinte de dragoste şi primele dureri abundente aduse de această relaţie . Promitemi că atunci cînd eu îţi voi vizita gîndurile tu mă vei alunga . Promitemi că vei păstra doar o fotografie ,nu  zeci şi sute , promitemi  că viitoarea ta nu va semăna cu mine , ambişioasă ,orgolioasă şi doritoare de neplăceri , promtemi  că ea îşi va arăta dragostea faţă de tine  nu în modurile caracteristice mie , ci mai blînd ,mai plăcut , şi mai puţin dureros  . Promitemi  că vei face tot posibilul ca ea să te preţuiască de zeci, de mii de ori mai mult ca mine ,deşi...nu ştiu dacă ar fi posibil .
Promitemi că nu vei întoarce capul la nici o  posibilitate de a mă vedea într-o alimentară ,bazin ,alee, bibliotecă sau festivitate . Promitemi că durerea nu se va transofrma în stări mai grave decît doar melancolie , promitemi că nu vei deveni răutăcios cu lumea şi arogant cu prietenii , că furia sufletească nu o va întrece pe cea trupească . 
  Iar atunci cînd eu mă voi răzgîndi ,voi înţelege cît de tare mă ucide calea aleasă , cînd îţi voi forma numărul , cînd voi asculta  la recepotr acele lungi signale sonore ale telefonului , că  atuncî cînd îmi vei răspunde şi îmi vei recunoaşte vocea, atunci ..promitemi să mă informezi că am încurcat numărul , promitemi că atuncî cînd te voi vedea la o festivitate şi voi fugi spre tine sau voi face feţe pentru a-ţi atrage atenţia ,tu mă vei ignora  ...Promitemi să fiu unică în felul meu în trecutul tău  , că deşi nu mă vei ţine minte, nici nu îmi vei găsi o copie . Promitemi  să fii de miliarde de ori mai puternic decît mine ,şi să nu te întorci pe cărăruşa pietroasă deja trecută , promitemi atîta timp cît eu voi fi cine sunt (şi mereu voi fi ) să nu te întorci la mine , promitemi  să nu mă recunoşti peste zece ani cînd voi merge cu copii de mînă şi , promitemi  să nu îţi pese că ei sunt ai altcuiva . Promitemi că dacă mă vei găsi distrusă şi dezamăgită de viaţă , să te bucuri că nu eşti tu acela care a făcut-o . Promitemi să fugi cît mai departe posibil , promitemi ... iar eu promit să te iubesc pînă în ultima clipă ale petrecerii tale . "