El-al meu , şi eu-al lui

M-am trezit de dimineaţă cu faţa în umerii lui goi  şi reci , iar pielea palidă se tîra prin colţurile corpului evidenţiînd corpul lui  osos şi colţuros . Dormea strîns , iar pleoapele ochilor se mişcau atît de repede , încît îmi veni în gînd că visează ceva oribil . Mi-a venit ideea să-l trezesc , dar eram sigură că părul meu decolorat şi transofmat din nou în blond la chinuit pînă la răsăritul soarelui . Desigur îmi putea da drumul din braţele sale masive , dar pesemne i-a fost mai mult pe plac să mă păzească şi noaptea sprijinită de pieptul lui ca de perete . Deşi era rece şi picături de transipaţie-i curgeau ca un ocean sărat, nici eu nu-l puteam lăsa singur pe aceiaşi pernă. Mă simţeam obligată să-i păzesc visurile , iar el obligat să mă păzească pe mine .
Păzindu-mă ,îmi dădea posibilitatea să-l păzesc şi eu . 
Aşa ridicată , acoperită doar cu o cămaşă de-al lui , iar degetele de la picioare reci ca vînturi antarctice , împrăştiate pe podea ca  pernuţele  unei pisici , îl priveam ...
Probabil prima dată m-am oprit să-l cicatrizez în memorie pentru foarte mult timp . El , al meu , şi eu ,al lui . Mii de ori pronunţam fraza aceasta , dar niciodată n-a sunat atît de dulce , şi în acelaşi moment atît de periculos decît în acea dimineaţă , prima dimineaţă în doi .