Grefa metaforica 

Asemeni unui cîntec zbuciumat din versuri aleargă şi-şi croieşte cuib prin sentimente .

Melodia-şi ia naştere la fel ca făclia gîndului , apoi ţese primele fire , asemeni razelor din ceaţă văzute la depărtare de inimă . Cînd îşi iau naştere tobele , gîndul despre ales deja e prezent , urmează în plina aşteptare  ghitara ,  care-ţi aduce bătăi impulsive la gîndul spre el . Pianul , care întăreşte sentimentul şi deja este de înţeles ce tot simţi , apoi , vocea tunătoare , sfîrşitul melodiei , ce încheie procesul , spre nimic . 

Nu te iert

În valea morilor provocatoare
Nu te iert şi nu te cer
Rămîi cu ale tale vorbe
Bîntuit

În valea morilor provocatoare
Nu te iert , căci nu-mi eşti drag deja
Bîntuit rămîi
Cu ale tale

În valea morilor plîngînd
Nu te iert
Şi nu te vreau , bîntuit îmi eşti

Şi trece timp provocator
Şi rîs pe buze-apar
Şi prinţu-mi sortit iveşte
Flăcări zbuciumate-n cîmp
Şi-aud şoptit vorbeşte
"Te iubesc" , provocînd
În valea morilor sortite !!!

A plecat.... 

Geamuri vestezite s-au închis
Vîntul bate , 
Cleanţa o răzbate...
Şi nu gîndeai cînd o lăsa-i
Şi nu gîndeai de ce o făcea-i
Nu credea-i că se va duce
Va uita şi va scăpa
Ca un fluture de zi , într-o lume ca de noapte

Şi aripile-au fost întinse ,
Şi inima închisă
Baţi , baţi dar nu răzbaţi...

Nu rămîne , ba nimic..
Ba umbră-n tăcerea sa
Căci face parte ,
A făcut
A rămas ca o floare părăsită
Amorţită.....
Şi nu mai e
Gîndu-i vîntură ca marea
Nu-şi găseşte încetarea ,rămîne singur singurel
În paşii abătuţi dinspre la el ...

I se pare că nu a fost
Nici măcar de existat 
Singură singurică-şi
Croieşte firav ca o pisică 
Pentru noul prinţ agale 
Care va bate ,bate şintr-uncît ... neîncetat....răzbate !!!!!