Miros de ciocolată (XII)

Din blog-ul paralel

Dimineaţa a străpuns camera cu razele solare involuntar de profunde ce îţi provoca o ardere constantă la expunerea pielii.

Cămaşa lui a fost boţită în mii de bughiţele cîrcite pe cînd dormea cu spatele spre el . Nu avea marea frică deoarece era una din cămăşile lipsite de gust şi rafinament pentru Charlie  . Nu aproba gusturile ei atunci cînd atingeau dulapul său de servici de aceea cele neaprobate de el deveneau ţinta cea mai  mult expusă în transofmarea sa într-o cămaşă de noapte.

Picioarele ei lungi se evidenţiau şi mai tare cînd umbla practic dezgolită prin camere . Se simţea purul alb ce o învălmăşea nu doar sub culoarea pielii  , ci şi în interior .

E sfîrşit de lună . E 30 iunie . O zi  şi…bum…dispare pentru un an întreg .

Ceaşca de ceai demult şi-a dat flăcările jos . Era şi mai bine , căldura te impunea să urăşti orice băutură fierbinte .

Trecînd luni de gîndire , s-a acomodat cu dispariţiile lui Charlie . Devenea ceva normal să apară şi să dispară brusc , fără a  simţi măcar uşa aruncată feroce în ramura de lemn . Iar întrebările nu mai aveau sens , sau auzea răspuns neclar , sau nu auzea nimic .

Va afla adevărul . Doar că nu a stabilit timpul anumit .

Frica-i învălmăşea pielea devenind şi mai rigidă încît gropiţele se evidenţiau  gingaş .

Ceaşa Timpului pe facebook

O mică întrerupere din drumul  creaţiilor .
Doresc să vă adulmec şi ademenesc  cu faptul că acum' Ceaşa Timpului 'şi-a făcut apariţia şi în facebook .
Observînd creşterea nelimitată a cititorilor şi persoanelor ce-mi scriu în privat (foarte plăcut , mulţumesc mult)
am decis să fac ceva mai semnificativ nu cît pentru blog , cît pentru mine mult probabil, simţindu-mă mult mai liberă şi inspirînd oxigenul ca o pană de foc ce s-aprinde . Mulţumesc mult celor ce vor vizita urmatoarea adresă şi se vor împărtăşi cu părerile proprii  :https://www.facebook.com/CeasaTimpului

Dezlipită de nimic 

Cu o ceaşcă de ceai ma-puc să tapez fugar şi să prind riduri albe pe paginile din mail .
Nu ştiu de ce o fac ...de ce stau pe gînduri cînd inima-mi porunceşte să compun mai departe . Pe o fracţiune de secundă raţiunea-mi preia simţirea şi ordonă organelor senzitive să încetinească .Neuronii îmi sunt blocaţi , iar faţa încruntată .
Şi deci ...da ...de ce o fac ?
De ce scriu ?
Va fi oare vre-un rezon din tot asta ?
Atunci de ce nu scriu ?
Mi-e frică că nu  mă voi consuma ca scriitor . Da , posibil !
Orice mişcare mi se împăiengineşte ,iar lacrimile o iau şiroaie fără a mai exclama . Devin complet neînarmată, şi practic nevinovată . Cînd oare am mai pus cruda realitate în vre-un post de blog ?
Am abandonat ceva luni blogul scriind ceva ce-mi şiroia atunci prin "cărărilespirituale " ale unei convulsii
digestive într-una din camerele din creier , parcurgînd mai cu emoţii celălalt blog creat din simţul nevoii pentru a scrie ceva constant  .
Şi iar mi-aduc aminte că puţini din cititori pot descifra metaforele agăţate aici , care cu siguranţă nu sunt postate pur şi simplu .
Şi totuşi ... mintea îmi pluteşte fredonînd un cîntec care nici măcar nu mi-l pot imagina .
De ce scriu ?
Firar ...nu ştiu...

O parte din conversaţie ***

( De fapt de la început mi sa părut o idee destul de banală de a copia conversaţia cu prietenul pentru a-mi reda marea uimire şi scuzele acordate băieţilor că-ci mare mi-a fost uimirea cînd m-a întrecut în conversaţiile literare pline de idei sufocante şi cuvinte sfîşietor de blînde . Nuştiu de ce acum o fac ,căci nu am dorit să scriu aceasta deoarece va părea un fel de jurnal de zi unde-mi redau umbrele vieţii personale , însă o noapte mi-a fost deajuns să îmi schimb totalmente  gîndirea . Desigur persoana cu care am vorbit atît de incitant va rămîne în umbră dar sunt sigură că va citi acest blog afişat pe facebook. 

*-propoziţiile minim schimbate .) 

• 

  
  Nice guy

  Încet mă ating de buzele tale roşii ca trandafirul din grădina adamică, incercind să muşc plodul interzis a tainelor sacre.
• 22:26

  
  

  Me

  Ma-găt de gîtul tău apoi parcurg incet şi lin cu mîna pe pielea rumenită de soare , simt neordinar dar energic , bataile inimii ce mă fac să mă pierd in crepusculul de vară. *
• 
  

  22:28

  Nice guy

  Mă apropiii cu tot corpul de fiinţa ta fragedă şi fină , mirosind mireasma părului tău ce zbînţuie ca o fiară sălbatică atunci cînd eşti fierbinte .
• 
  

  22:30

  Me

  Mă pierd in ochii tăi schimbatori de culori incandescente . Te resping cu un fior de teama izbindu-mă de singurătate . Dorinţa de a te saruta ma face tot mai neordinară  . Ma-ting de buze si dispar
  
  22:32
• Nice guy

  Vrei să pari timidă dar în ochii tăi eu văd un foc ce vrea să scape de din cuşca dorinţelor tale, un foc ce nu-l mai poţi ţine mult timp, firicele de puf de pe pielea ta, se ridică trădîndu-ţi emoţiile ce vrei să le ascunzi . 
• 
  

  22:34

  Me

  Devin simplă , şi orice mişcare mă poate trăda , orice clipă înseamnă o noua testare . Îmi închid ochii pentru a supravieţui într-un nimic , sau sper să par a fi un vînt necunoscut..
• 
  

  22:35

  Nice Guy

  Încet , dar încrezut te strîng în braţele mele ca să nu te mai pierd şi te sărut cu acelaşi foc ce stă în tine ascuns şi te predai, mie , căci dorinţele se suprapun într-una .
• 
  

  22:38

  Me

  Îmi închid patimile şi frica într-o cameră ascunsă împletită în forma a mii de firicele de uitări . Îţi agăţ o privire făţişă după care îţi înclini ochii şi admiri alte privelişti .
• 
  

  22:40

  Nice guy

  Nu poţi fugi din acea cameră făurită de tine şi focul din privirea ta te-apasă şi te frige, iar eu încep să te sărut cu pasiune şi cu foc, sacru şi sfînt, aşa cum este el în ziua reunirii, iar tu... scapi ceva scîntei din foc şi mă săruţi în ritmul bătăilor noastre, ce sună ca o inimă .
• 
  

  22:43

  Me

  Freamăt de codru îmbibă pasiunea . Ne-agaţă pe ambii cu tăcerea sa . Plăcerea îşi face apariţia sub un vuiet de cete luminate şi mii de atingeri fredonate de vînt .
  
  

  Mai bine de atît nu se poate . Am rămas plăcut surprinsă de această conversaţie .

  
  
• 
  

  22:48

Resurgam 

(trad. "Mă voi înălţa din nou"-lat. originală)

Al efemeridelor gînduri

Vîndute-n căpăstruri

 

Sub aburi de ruşine

Mă voi înălţa din nou

Fiică de vînturi ,

Nepoată de ploi ,

Voi înălţa în liniştea patimilor 

Spre un ultim război 

Voi tulbura liniştea

Din frică născută

Voi plînge deasupra 

Locurilor crescută

A drumurilor călătoare

Purtată-n mînie

Sub proclamări de jale

Resurgam din voci răsunătoare .

Silueta ochilor 

Ochii nu mint niciodată ,
Se-agaţă dur de-acel trecut
Încercînd să ţi-l redea .

Ochii nu plîng
Chiar dacă ne oferă lacrimi.


Ochii nu apun ,
Nu se-nchid şi nu răsar ,
Ei , rămîn mereu deschişi
Chiar ş-atunci cînd nu respir


Ochii , sunt unica nădejde
De-a redescoperi un suflet ,
De-ai reda suflarea ,
De-al face unic
De-ai trezi iubirea
De-ai apune ura .

Ochii sunt cristale , cristale pure .

Fixări algoritmice interioare

Nu-mi zi că mă părăsești
Mă lasă brusc fior
Mîna cea din ceață-mi vine spre-ntîmpinare

  Sens
Nu are sens .

Nu-mi zi că nu te vei atinge
Mă lasă brusc fior 
Timpanele se ard
Iar căștile i-au foc 

Nu-mi zi că vocea  îți dispare
Mă lasă brusc fior 
Graiul îmi amuțește
Iar ochii tac
Tac înspre-a mea ruinare

Gînduri 
Vînturi
Preîntîmpinări

Fixări metamorfozice

Un an de postari ,Happy B'Day...Yayyy!!!

Astăzi , mi-a picat norocul să am net , și astăzi , doar o dată în an , fac o postare atît de sinceră încît îmi dezgolesc sufletul de parcă aș fi o rayă încandescentă pe undeva pierdută  . Stau în fața calculatorului la casa de vară , cu facebookul deschis așteptînd niște persoane dragi să-mi scrie , știu că o vor face , trebuie doar să aștept să apară becușorul verde în diagonala numelor acestora . Ascult Alter Bridge- Open Your Eyes .
În timp ce fredonez cîntecul nervii de la degete bat ritmul împreună cu vocea ce deja o cîntă . Mi se încid ochii , deoarece sunt foarte obosită . Am cutreerat un cîrd de-a drumuri , iar din cauza faptului că am ajuns ieri seara tîrziu, din cauza că rar trag cu ochiul la oră și că îmi dau seama deja spre sfîrșite că îmi pierd ultimul microbus , dar e bine că nu eram singură și frica mi-a fost împărtășită de un domnișor  , apoi am ieșit iarăși afară cu un verișor apropiat ce mă tot scoate în compania sa , am dormit practic ore numărate .
  De fapt m-am decis să scriu astăzi nu din dorința de a vă anunța ce ascult , ce reflexe continuă să mi se tot agațe sau și mai mult , de ce mi-am pierdut ieri microbusul , am decis s-o fac deoarece astăzi e o zi specială nu atît pentru mine cît pentru blogul meu .
În această zi , un an în urmă mi-am început viața online , apărînd prin posturile fixate aici , în blogspot .
A devenit nu atît o deprindere cît o dorință , o plăcere de a posta , de a îmi revărsa furia , durerea ,bucuria , nădejdea , planurile pe viitor . A devenit un leac tămăduitor în orice clipă .
Îmi iubesc aces blog de parcă ar fi un copil crescut de mine , și azi împlinește un an . ( Nu m-am țicnit , SERIOS ^_^)
 Chestia e că , citind orice post , mă întorc în timp . Încep să simt mirosul , să sesizez clipele deja de mult timp trecute , iar imaginile persoanelor ce înainte mi-erau aproape...apar din nou în cercul "prieteni" . Mi-aduc aminte de toate , rîd din tot sufletul  că-ci mă compar...Cine am fost atunci ...cine sunt...cine voi fi- rămîne o taină într-o beznă ascunsă .
Îmi mulțumesc cititorilor căci sunteți mulți (urmărind după tabelul țărilor) , și ție AgatHa -căci mi-a părut foarte bine cînd mi-ai scris și mi-ai descris părerea ta despre posturile mele ...
Un an din viață mi-e descris aici ...
Sinceră să fiu am frică să postez una ca asta...dar totuși..să riscăm..
Acum ascult Alter Bridge- The End is Here )))))