Vorbe aruncate
Eu , tu...
Noi..
Ei...

Copii..

Adulţi..

Deja părinţi

Şi cum s-a început povestea..
Scrieri
Vorbe  lungi
Planuri , zile , greve
Fermităţile-n probleme

Strigăte şi cerţi
Săruturi lungi
Sex

Căi de siguranţă
Firavă condoleanţă

Cerţile iar
Împăcare ...
Job ,copii ,probleme
Distracţii   şi poeme
Dedicate ţie ,mie
Pensie şi bătrîneţe..
Copii crescuţi
Nepoţi ţîfnoşi
Viaţă ca pentru frumoşi
O secundă , apoi durere
Nimic, tăcere...
Moarte!!!

Eu ...
Eu sunt o pană  de foc

Tu ..
Tu eşti un vînt rece

Pe cînd mă alinai ,
Mă trezeam în perfecta ta vorbire

Pe cînd mă copleşeai ,
O făceai ca nimeni , nimeni altul

Pe cînd îmi tăceai
Secară se zbătea-n plămîni

Nu-mi mai vorbeşti
Nu mă mai copleşeşti
Nu-mi mai scrii
Întîrzii . . .
Grumezi triste de poiene ..tind la ceva
S-ajung în abis de spulberi

Mă zbat eu de nimic
Pereţi albi de ceţi
Flori nimicite
Rîse înfipte
Şi orice amintire
Durere...
Şi o nouă suflare...
Neputere
Tăcere
Lacrimi
Şi ..iar durere . . .

Caut un răspuns

( "În umbra întunericului  " Partea decisivă )

 "Şi ,mă întreb cînd a devenit totul aşa , cînd s-a dovedit a fi ruine , totul ce a fost construit  timp de atîta vreme , de ce nu mă lasă gîndul ăsta-n pace , simt că nu mai am ce am avut ,dar gîndul..un simplu gînd la care răspuns mereu nu se găseşte . Şi aş vrea o emoţie din partea lui , pentru a fi sigură că are nevoie , şi aş vrea o îmbrăţişare să ştiu că nu-i pierdut .
  Dar , peste ceva timp se va şi pierde , ca şi celelalte gînduri şi dorinţe obscure  .Sunt îmbrăţişată de altcineva , mă lăcomesc în căldura lui pe cînd capul îmi explodează cu întrebări .
Şi , vuiet de voce mi se aruncă pe un ton scăzut ce cuprinde întrebarea " Ce ai dulceaţo?  " Iar eu chiţăiesc ceva de parcă ar fi normal , ştiu că va trece ,totul va trece cum au şi trecut ,nu e sfîrşit de lume ,dar dacă mi-ar oferi răspuns ,m-ar lăsa această durere , şi inima îmi va aparţine iar doar mie . Hoinăresc cu priviri din trecut , şi vuiet mi s-aude , de parca-ş fi rudă cu-n vînt încetinit în dungile puloverului său negru. Oferă-mi un răspuns , chiar doresc asta .   "

Zîmbet în noiembrie

Capitolul XXX "Larevedere"

"Mergeam cu şuviţele creţe zburlite  într-o dungă de creion croită de vîntăraie . De fapt ,nu mai plîng, şi demult n-am vărsat lacrimi . Am momente cînd doresc s-o fac , pe bune , doresc , dar nu mi se strecoară , de parcă muşchiul ce îmbulzeşte lacrimile a atrofiat , o dată cu el şi gîndurile despre perfecţiunea mea, ce a rămas , cu mult în urmă , aş vrea să-l opresc . Să-i zic să nu se îngrijoreze pentru mine , sunt fine . Pe bune , sunt chiar fine , nu ştiu . Probabil m-am maturizat , şi odata cu mine şi gîndurile , ideile , durerile care definitiv au dispărut , credeam că va fi mai greu . Nopţi nedormite de septembrie , dimineţi tîrzii de octombrie , şi ..în sfîrşit zîmbet în noiembrie .
Aş vrea să-i zic că , mi-a plăcut să fie alături , însă acum nu mai sunt dependentă de a mă îmbiba în pielea sa moale şi cu un miros specific doar lui , în şuviţele blonde castanii şi ...nu mai vreau scufundări line în ochii săi bulbucaţi , am crescut . M-am dezlănţuit , nu mi-e rău . Ba...cred că mă simt atît de specific mie încît mi se pare că nu am avut acele hopuri înjunghiate acum ceva vreme . 
M-am născut să fiu iubită  . . . nu călcată în picioare . Asta îmi doresc ! ! ! Mi-a plăcut timpul cu el , a fost bine , m-am distrat m-am performat  şi , da ...am fost împreună , dar am şi memorat că nu sunt doar cărări ce împreunează oamenii , ci şi de cele care îi despart , acum ştiu . Am îvăţat o lecţie . 
Una ce pot să zic e că am devenit eu , şi . . . îmi pot purta de grijă , mulţumesc ţie . "

(Ultimul capitol din cartea mea "În umbra întunericului" ) .

 

-Ascultă tu , te iubesc

Ne primblăm ... ne amintim de trecut , de frumoasele clipe cînd încă ne iubeam . 
Acum am răcit , şi ...ne comportăm ca doi prieteni vechi care nu s-au văzut de ceva timp , deşi ambii croiam taina ce ne spulbera inimile . A trecut timp..mult timp ...Ne-am despărţit ca iubit şi iubită , pentru a ne acapara sentimentele din nou  cîndva , nu am zis   "pa" , dar , ce folos e din asta ? Zilele petrecute în capitale diferite  aruncă orice zguduitură a inimii făcute în direcţia persoanei dragi . 

  Nici nu aşteptam mai mult , deşi nimeni din noi nu a avut o relaţie nouă , simţim că e ceva în neregulă , stîngaci ne încleştăm mîinile , săruturile nu sunt atît de fierbinţi . . . şi . . . cred că . . . asta e tot . De fapt gîndindu-mă logic la anii precedenţi , nu pot observa cînd anume s-a întîmplat această spulberare de emoţii  . Păi da , "te iubesc"  nu mai suna atît de romantic şi  săruturile pe net la fel .
Firavele dungi ale încruntării şi măcinării ne-au ars orice privire în urmă . Înainte ziceam la viitor doar "noi" acum însă , acest "noi" a devenit într-un "tu" masiv şi agravat .
 Am decis să plec acasă . Deja mă întoarsem cînd . . .buzele  lui aspre se încleştară în ale mele , iar mîinile s-au împletit într-o strînsoare fermecătoare . 
-Ascultă tu , surîse cum doar el poate , te iubesc .
 Iar lacrimile mi-au căzut şiroaie . .  . Nu au fost utiate acele momente , eu le-am îngropat în aşteptarea lui . 

O nouă flacără de speranţă

Conopida mi se întindea pe toţi  pereţii cratiţei ,nu era una din cele mai excelente gătiri ale mele . Îmi răsuceam cu atenţie firicelele practic blonde aşezate într-un coc în vîrful capului  .

Din ce în ce mai mult îmi blocam ideile arse din minte , dar în acelaşi timp le dădeam drumul să-mi tulbure gîndirea feroce .

Nu am mai putut  .... mi-au aprins o ţigară cu gust de mentă pentru a mă relaxa .

Fumul însă , fiind prea tare m-a împerechiat cu gîndul  că nu mă pot mişca ...şi ochii pe ceva minute mi-au fost închişi . Am adulmecat liniştea ce a trecut ca prin firul acului  , şi s-au aprins zilele fără lumina aspră ale bietului soare . 

Vuietul rîului mă făcea să-mi aduc aminte de hopurile trecut de-a rîndul vieţii , dar şi de faptu că le treceam singură . Acum însă ..îmi bate la uşă un licărit de speranţă , cu ochi verzi de pisică sălbatică şi păr negru smolit . Îmi place gîndirea ei , mă ajută să trec de momentele dificile . Cu adevărat ... nu ne ştim prea bine , dar cît trebuie să cunoşti o persoană pentru a arunca o glumă nevinăvată şi a-ţi uni zîmbetele într-una . 

S-a aprins o nouă flacără căci s-a născut o nouă preitenie .

 (Ms mult pentru susţinele Ira)

Sentimente

Luptă a ei forţă  cruntă
Fire cărunte ,
Aşteptată
Vătămată
Moartă...


Spirit de fire....
Iubire!!

Trup încruntat..
Frumos aşezat...
Sfîrşit de povestire
De-o fire !!!


Zile calde
Aluzii
Măcinări crunte


Clipe fără sens
Mers dens
Rupt crunt....
Strecurat mărunt ...


MEMORII....

Dureri
Spulberi de puteri
Trup dus
Ascuns !!!

Muribund plîngînd
Înfiripînd
Dragoste fierbite
Măcinări de minte