Ascuns

Olfactiv mă conduc după un ascendent renovator ,carbogazat , într-o sistemă reciprocă de singurătate . 
Olfactiv mă retrag precum o broască ţestoasă în carapacea sa picurată de pete azurii , iar în clipele cînd îmi revăd rezultatul dintr-o colivă emoţională , percep că totul e la fel de colorat de cum şi era ,dar eu mă simt oaspete în prormia-mi casă , în propriile-mi emoţii ,prorpiile-mi sentimente ,şi cel mai rău , în propria piele  . 
 Formez un sceptru de neîncredere prin care oamenii trecînd , se întorc aruncîndu-mi încrederea în lădiţa "întoarcerilor " făcîndu-mă să simt că partea ruptă din propria mea existenţă care nu se va mai regenera , şi adresată lor , este aruncată pe un culoar desăvîrşit în culori , şi abateri de memorii pecetluite în poze .
 Atunci frămîntările devin mai insuportabile ,ţipetele mai crîncene , iar  tăcerea şi mai liniştită .
  Doar eu şi virusul din interiorul meu , într-un ambiant olfactiv de perturbări , murmurări şi peisaje , iar cînd apare din nou cineva dorindu-mi încrederea,  îi arunc o privire către lădiţă , făcîndu-l să înţeleagă că  mi-a fost deajuns, că nu mai vreau să cred în cineva promiţîndu-mi fapte ,dar acordîndu-mi favoruri . 
 Începînd însă să mă descoase , descoperă o lume nu atît de senină precum a şi văzut , nu mai apare zîmbetul  plin de copilărism , ochi înlăcrimaţi de fericire  sau serii de luminări cu nici un sens , nu ,totul devine mult mai grav . Totul devine mult mai agresiv ,mai negru ,mai neplăcut la sesizare , totul pare înăsprit , ascuns în cutiuţe de ceramică acoperite cu flori de mucegai . 
 Nu mai permit să fiu curăţată .
Fii bun ,doar caută lădiţa plină cu scrumul lăsat de părticelele sufletului meu .

De ziua îndrăgostiţilor

Mă simţeam mai oribil ca în alte zile , deşi pare a fi o simplă vineri cu data de 14 , dar luna împodobea ororile singurătăţii .  Speram totul să treacă de parcă ar fi aruncată o piatră la o vale cu un aşezămînt frenetil lung . 

Ajunsă acasă ,sărind din tocuri ,şi speranţa-mi striga să nu apar online nicăieri mai mult , întrucît posturile cu îndrăgosţii îmi aşeza un aspect vulnerabil . Alocuri îmi aduceam aminte de momentele frumoase în relaţia anterioara şi dorinţa de a recăpăta sentimentele reale pentru o zi , dar raţiunea a preluat controlul instantaneu.

 Ora 21.45 , sunet de telefon . Trasă cu privirea la monitorul HTC-ului am rămas înţepenită la citirea numelui,prenumelui lui . Sar ca arsă ,înflăcărată la auzul vocii bărbăteşti , iar degetele frenetic conturează lungimea părului roşcat . 

-Îţi dau două minute şi să te văd afară.

Am înşăfact cele mai simple haine , acoperită cu scurta de iarnă şi în cizme tomnatice sar din lift către un necunoscut care m-a atins pînă în adîncul respiraţiei bătăuşe . 

Am vorbit ,am vorbit despre "nimicul " posibil . Niciodată nu m-am mai simţit atît de dorită dar în acelaşi timp distanţiată . Privirile păreau să fie furate , iar atingerile de mînă un şic . Temele erau aruncate în aer , apoi neîncheindu-le deschideam altele ,astfel trecînd de 22.00 ,22.30 , 23.00 . Cînd trebuia să cobor din maşină şi să plec , un aer delatat de dioxid de carbon mi-a acoperit plămînii cu o fîşie neagră de cerneală . Vroiam ceva să-i spun ,să-i mărturisesc , dar , ne-am oprit la priviri blînde, îndrăgite şi săruturi imaginative . 23.49 , intru în casă îmbibată cu miros sinistru şi cu un pachet  îngreunat cu ciocolatele preferate . 

  Intrînd în casă şi închinzînd ochii , doream ca aceste ore să se repete pînă la nesfîrşit , muzică , atingeri copilăreşti ,glume ,priviri ,dorinţele stăpînite cu toată forţa . 

Un pas mai aproape spre dorinţe

Peisajul de după geam nu-mi oferea nicidecum căldură ,este o noapte înzăpezită în care eu îmi aştern gîndurile nemărginite printre firicelele amintiriilor , iar din părţile opuse sunt luminate sute de apartamente cu sute de suflete zdruncinate de probleme bilaterale .

 Deasupra acoperişului meu stau movile de zăpadă , care nu vor fi curăţate , iar lătratul cîinilor formează un ecou impecabil , ascunzînd o schiţă enigmatică de teamă . 

 După discuţii abreviate cu el ,mi-am adus aminte că-mi doresc o casă pe malul unui rîu Suedez , o casă din lemn cu geamuri imense , ca în orice dimineaţă soţul meu să-mi sărute degetele reci ieşite de sub plapuma încălzită din pura dragoste . 

  Ca în orice dimineaţă să-l servesc cu cafea neagră  şi blinele fierbinţi atent aşezate în farfurie , ca în orice dimineaţă să mă sărute pe frunte şi să-mi spună că-i sunt dragă . 

Weekend-urile să le irosim într-un club sportiv de hipism , aruncîndu-ne în competiţie cu însăşi vîntul , amiaza pregătind împreună cina , îmboldindu-ne cu fel de fel de argumente cine mai bine găteşte , aruncînd cîte un sărut unul altuia peste aragaz , masa rotundă  sau măsuţele de bar , trăgîndu-ne de haine argumentînd că ne încurcă deşi abia reţinîndu-ne de la o îmbrăţişare fierbinte , iar seara la +10 C pe trei cuverturi împăienite stînd cu capul pe braţul lui , privesc lacul înnegrit , iar la o simplă cuprindere să-mi oprească inima din bătăi . simţind că toată frica s-a evaporat drept un fum inexistent .