Feieric

Feieric apar, feieric dispar . O zînă a timpurilor , a minutelor nemărgnite ...
  Doresc să fiu cea care va străbate colţurile nemărginite ale lumii  , dar...mă opresc lîngă casă , şi plîng amarnic , sunt unica ce duce amintire de existenţa familiei mele , ce au disparut prin situaţii complice şi neatinse de adevăr nici pînă acum  . 

  Sufletul îmi este dat în dar vîntului şi bîntuit de  amintiri pustii şi lipsite de  sens  , am marea prostietate de a nega faptul deşi ştiu că nici eu nu mai respir de ani de zile , călăuzesc casa amintirilor trecute pentru a nu fi risipită pînă la ultimul strop de întunecime . Groaza mă ia cu binişorul , şi doar bunul amic vîntul,  îmi amorţeşte cele neînţelese prefăcîndu-le într-un simplu dor de momente ce s-au prăpădit ca nisipul . 

.....


Trupul îmi emană o căldură zdravănă de o splendidă strălucire . Calc pe pragul trecutului deşi eu sunt în viitor , ştiu ce se va petrece peste două sute de ani deşi deja sunt mort . Am sezaţia că mă urmăreşte cineva , dar eu sunt cel ce urmăreşte lumea . . . Aici sunt totul deşi de fapt în lume sunt nimeni  . Aplec capul în cărţile Tarot şi-mi asum responsabilitatea de a prevedea catastrofele aparente ,  repar cele ce au fost şi nu uit de cele ce vor fi . Eu sunt viaţa , eu sunt moartea  , şi totul depinde de mine !

Visătoarea 

.............................

Adesea deschid cartea cu poveştile bunicii , mă cufund în ele ori de cîte ori îmi cade o astfel de ocazie , pentru a mă simţi din nou în liniştea mult dorită de ani de zile . 

 O nouă zi într-o nouă lume ...eu sunt creatoarea , eu decid tot , eu sunt TOT  ... Dau naştere oricui , iau viaţa oricui ... straniu , cintind aceste rînduri mă cred hapsînă  , deşi nu pot spune că e aşa...

Mă urmăresc de peste tot culori înăbuşite văratice  , pe care le-am înăsprit cu un miros mai dulciu pentru a reda esenţa gîndurilor mele printr-un mod mai neobişnuit , mai ...frumos . Am o lume a mea ,unde eu sunt stăpîna ...unde-mi trăiesc clipele cele mai fascinante ale tinereţii mele zburdalnice , unde-mi creiez noi oportunităţi  , unde îmi este în preajmă orice fiinţă creată de Dumnezeu pe pămînt şi formată din imaginaţia mea aici ..am darul de a visa ...a visa cu ochii deschişi . 

Întoarsă în timpuri 

Şi pare-mise doar ieri mă sculasem din patul meu moale , unde-mi făcusem un culcuş viteaz din salteaua mea cenuşie ca resturile focului . Am adormit pe brînci , chear nu observasem şi m-am sculat la fel , pe brîncile sucite  , dar ..deja nu ale mele  , ci ale mamei . 

În noaptea de Crăciun , mi+am pus o dorintă , să-mi cunosc mama . Nu eram îndeletnicită cu o iubire astfel de cuprinsă fiică-mamă  , am trăit mereu la casa de copii Nr.3 din capitală , de aceia eram respinsa de învăţători şi de restul ... acolo , nu ai voie să fii aproape de vreun copil ... Nu ştiu de ce , dar , regulile sunt reguli , mă gîndeam că doriţa îmi este de neîndeplinit , dar , m+am greşit amarnic , m+am treyit aproape de o doamnă cu ochii măslinii şi părul tomnatic întunecat , şi , semănam leit cu ea .
Am fost captivată de imaginea sa de femeie , aşa cum nimeni nu mă învăţa cum e să devii o "Femeie" . M-am bucurat  , dar prea devreme . Nu mi-am dat seama ca totul ce a fost înainte a dispărut aşa cum am apărut într-o lume imaginară de un groaznic dor doar de o fiinţă "mama" . 

  Îmi plăcea lîngă ea , dar nu mai aveam pe nimeni alături , decît doar ea , şi era copleşită de dorinţa de a mă da în lume pe cînd eu ,  doream să rămîn aşa cum sunt , o simplă fetiţă . Cu timpul , eram să fiu tachinată de ea , şi-mi părea că coşmarul acesta nu se va mai termina . Într-o oarecare măsură mi s-a părut că era mai bine acolo , în tăcerea umbrelor pustii ...

  M-am treyit din nou pe brîncile mele , cu un aer uşurat , mi-am dat seama că tot ce se face , se face spre bine ...

Înainte cu un zîmbet 

A dat înapoi ,  şi ... zău să fie , i-a părut rău întregul anilor ...
A supravieţuit....betonul rece încă îi mai dădea speranţă că va trăi ...strigăte , tunete  din nori cu ploaie  .
Nu se înţelegea nimic , nu vedea practic nici un centimentru distanţă .. era chioară ...vorbea singură cu ea , îşi cerea scuze de la aer...i se rotea în cap , doar o melodie bine ştiută de ambii "Someone like you - Adelle  " , se evidenţia doar el la răscruce de vînturi , deoarece doar acel EL îi dă speranţe , nu este nebunită , îndrăgostită ..dar îl preţuieşte , mai trebuie ceva? Şi , i se părea că alceva nici nu poate fi ...iar de altcineva , nici nu poate fi vorba . Avea planuri , măreţe , grandioase ,dar i s-au dus ca pe apa sîmbetei ....Următoarele săptămîni , are să vină pentru a o saluta , a-i împărtăşi un sărut dulce pe frunte şi a dispărea ca de după cortină  . Întro noapte de duminică , după ce iar dispăru , i se făcu poftă să viziteze vechea fereastră din camera de alături , şi ..o aşteptă o surpriză cu adevărat neplăcută .  
  Şi-a ales altă regină alături de el , ea..nu mai făcea parte din viaţa lui ...nu îi părea rău...ştia cine-i el...şi de data asta nu se va mai decide la ceva atît de banal pentru o fată nesăbuită , îşi va trăi viaţa alături de cineva cine-o respectă şi-i primeşte imbrăţişările ..

Madona ....

Călcată în picioare se înalţă ca o divă a muzicii clasice  , cu imima deschisă si noi puteri spre luptă . Este o artistă uitată de vremuri şi zile albe , limpede ca laptele proaspăt . 
Obrajii rumezi îi împărtăşeşte nevinovăţia unui copilaş şi admiraţia unui adult ... este uitată , de veci de zile şi urmărită de propriile temeri ... nu mai ţine minte cum e să stai pe podiumul graţios de veci de ani statornic şi răbdător , căci doar el ştie , cînd stăpîna îi va călca pragul roşu pentru a da drumul vocii să zburde în toată sala măreaţa cu zeci de oameni înăuntru . E magică ...e întradevăr magică , dar...uitată de lume....

Fermecat...

File albe se incrusteaza in albetea vietii , si nu ai nimic de spus , nimic de facut decat de a-ti pune masca de identitate care pur si simplu nu exista , este bine prefacute , aranjata si dificil de gasit . Zimbet ascuns in ceata , si in umbra neexistentei , imi aminteste de grupa Parabelle , nu de versuri , de muzica ...melodia "Kiss the Flag : The Window " ..practic ma inspir din melodie ...sunt si eu una din persoanele care poarta acele masti invizibile corect puse , marginite de fiecare cicatrice si rid pe obrajii arzatori de zi de vara ....Eu..si totusi nu eu ...mereu scriu din partea mea , dar nu sunt eu aia care are acele obstacole grele in viata...si..cu toate acestea , este greu de a putea exprima gindurile de la altcineva , nu stii cine si cum gandeste , astfel , m-am gindit sa scriu de la mine ...desi totusi ceva adaugat de la altcineva "eu " ...

   Acest text ar trebui sa fie postat de la prima suflare , a acestui blogg...  Cineva mi-a spus... " Scoateti masca de la inceput , apoi vom face cunostinta " ...Mi sa parut obijduitor ..dar ..e ceva corect , lumea nu iubeste fatarnicia si cei fatarnici  ,cei ce o poarta cu ei in posetica mica de la "Hobo"..

De ce cineva ar trebui sa fie fermecat de ceva ce nu exista ? Masca e viata noastra , ne jucam intr-un mascarad ce nu are sens , dar deobicei punem pariu cu viata  pentru a demonstra ceva , la ce bun ? Murim oricum ...nimeni nu e vesnic , si farmecul produs de masca e falid ...dispare o data cu ultima rasuflare a corpului nostru ...doar magia adevarata a fetei corespunzatoare tie ,  ne intrunchipeaza la noi fapte si destinatii inca neparcurse ...

Sper sa intelegeti esenta celor scrise de mine mai sus..

 Sunt..pur si simplu sunt distrusa de mastile colore ale persoanelor dragi ....

  Fluture de noapte

Ma inteapa nemilos in mina stinga trandafirul rosu ce l-am primit de la un amator ce umbla de ceva luni dupa mine . Nu ma incordeaza faptul , in fine , nu e primul si nu e ultimul , e doar un job constant pentru ziua de azi  , nu pentru totdeauna  . Am darul de ai captiva si de a-mi bate joc nemilos  ,fara  ca ei sa-si deie seama . Parcurg lin strada centrala pentru a-mi captiva atentia  de frumusetea noptii , in sfirsit nu e nimeni pe aici si sunt lasata in pace .Dar in scurt timp linistea imi este  tulburata de un tinar ce nu-si putea gasi de treaba in noaptea intunecoasa  a zilelor de primavara . Nu ma puteti invinui in ceva ilegal , nu este asa , pentru mine , aceasta e o arta . Arta a corpului  si .....fantezie .  Este o profesie unde trebuie sa ai talent , sa-i captivezi pe cei necaptivati si sa nu faci mai mult nimic . Suntem poetii trupului 

P.S :

 (Mira Gherberd-Gheişa)

Nu razbate...bate..bate...

Ii adulmec parfumul de apa dulcie a marii si duc ochii ruginiti de tristeste spre el , ma priveste , nu sunt eu unica ce-si bate capul de clinchetul din inimi ce s-aude la ambii " tuc-tuc..tuc-tuc...tuc...tu...t.." . Imi pare bine ca a fost o parte din mine , ma vazut ca prin pana alba  ce zboara din ceturi in ceturi ..dar stiu ca va fi cu mine pina la sfarsit , si imi va da voie ca inima mea sa bata pina la urma . Imi e greu sa explic ce simt , nu pot reda , durere, iubire..lupta dintre aceste doua ...fiecare parte tinind la ea insusi ...fiecare ridicand vocea mai tare pentru a fi auzita de mine , dar...sunt prea ocupata , sau nu doresc sa aud pe nimeni. La ce bun ? As sta bine si singura , as dori-o .  Deci , ce simt ? Nu stiu , se bate..bate..asta si simt , ceia ce de fapt si mi se parea o nimica toata  face component din mine . Bate , bate..si nu mai razbate . 

Luminitele de la masina sau apropiat cu camionul din contrasens ce avea sa se izbeasca de noi , ma gindeam ca sa aflu totusi ce simt in ultimul moment , pina acum nu mi-am dat intrebarea  , dar stiu , ca timpul ce l-am vietuit alaturi de el , nu e in zadar , merita . deci...RAZBATE .

Ridicata de vinturi (part II)
Am avut parte de nopti minunate si de zile palpitante impreuna cu Jack . In nopti cu luna plina suntem primii spectatori al jocului de pe cer   cufundat in tacerile azurii ale intunericului , desigur inainte de a afla ca cu o saptamina inainte de nunta va fugi cu draga lui Sophie , chelnerita din "Zaz" , dar clubul va ramine al meu ...a fost si va fi . Unica melancolie si blindete primita de dupa acea zi monstruasa va fi fetita Beta , de care el nici nu va afla in curind . Isi va face aparitia fulgeratoare in noaptea de 6 august  pe malulire oceanului Atlantic cu Sophie . Si-a sarutat dulce fata , dar Beta nu i-a raspuns cu mare gingasie. Ma luat de mina cu replica " Haide  mama , n-am ce sa vorbesc cu acest om " . Tatal si-a impartit mostenirea intre doua fiice ale sale , eu si Margarete  . Din acel pumn de bani am facut o revizie prin tot clubul . facindu-l intr-un local prestigios " Jazz-Zaz " . Ma ferit domnul sa nu mai dau de amaritii de barbati cum mi-a fost primul barbat ilegal  , dar si nu ma mingiiat daruindu-mi iubire de la altcineva . Am trait o viata lunga de 85 ani . Beta si-a legat viata cu un buissnesman german ,  Luca din Berlin ... Mi-a daruit doi nepotei ce mi-au alinat privirea tot timpul ramas  : Lucas si Felix .

Ridicata de vinturi !!!! (part I)

M-am invirtit  in muzica palpintanta a Isabellei Geffroy "  Zaz-Prends garde a ta langue " . 

  Clubul de noapte la fel numit in cinstea trupei ei . Ahh!! Paris ...Plin de surprize ... Jacheta roz in trei sferturi era deja leoarca ca si stapina , iar tocurile inalte de aproximativ unsprezece centimetri nu ma mai tineau , dar din greu am zis stop muzicii si m-am asezat in canapeaua moale de-un ten leopardic periculos .Parul carliontat agatat in virful capului cu doua creioane de H2 si-au dat demisia din greu , au putut supravietui trei cintece de-ale iubitei mele cantarete Isabelle , parintii de parca mi-au perchizitionat viitorul inaitne ca eu sa apar pe lume si mau numit in cinstea  ei , desi ea inca nu era vestita , eram doar cu 12 ani mai mica ca ea . 

  Fusta "Plepum" in nuante colorate cu flori multicolore aducea un ton mai vesel ca de obicei , toti cei de acolo ma stiau ca domnisoara "fusta creion " , deobicei ma prezentam in astfel de fuste ,  strinse pe talie , acum insa doresc sa readuc un efect mai grozav aici . Maioul balonat alb ,de nuanta petalelor palide albe a trandafirului de primvara si pantofii grosolani negri cu adevarat fermecau toti barbatii , probabil eram cea mai tinara de aici . Totusi , nu ma simteam intr-un aer tensionat . Dansam cu toti , chiar si barbatii in virsta. . Dar ochii imi erau capturati de Jack Blue , interpretorul de glume a clubului . Imi batea inima corespunzator tobelor din Zaz , tuc-tuc..tuc-tuc ....si....eram dusa de val , ca orice tinara la virsta sa . Imi bat picioarele de podeaua din lemn pur , parul ca nebunatic parcurge fiecare milimetru din aer . Si ..produc efect . Zi la zi !!!Saptamini la saptamini !! Traiesc cu el , cu aierul cel respira , cu privirile parcurse de el , le parcurg si eu , cu cuvintele spuse de el , le repet pentru mine in interior . Pina cand intr-o zi ...va fi regele meu  si eu regina lui ...Iar degetele fine de canteret va merge jucaus prin parul meu castaniu , imi va inchide ochii in timpul noptii , imi va darui din caldura sa , mereu . Traiesc cu ginduri despre el . 

                                                              .................................................

-Uite-o pe fetiscana aia , o vezi ?

-Da uchiule , isi holbeaza ochii caprui mai tare pentru a intelege despre cine merge vorba .

-Inhato pan esti tinar . Uite ce se arata in fata ta ....

-Nu...nu e pentru mine , uite-o ce papusica e .

-Taica-sau este  unul din cei mai bogati din Paris , daca o vei duce de nas pe ea , inseamna ca il vei inhata de bancnotele sale verzi si pe el . Nu rata sansa Jackie . 

-Unchiule nu e pentru mine , e prea complicata , in plus , uite la hainele sale , si cafeneaua asta costa mai ieftin , trase un ris chioris spre unchiu-sau . 

-Vezi ,vezi , ti-am propus , ii raspunse la fel cun ris printre dinti si pleca nedumerit . 

                                                             ...................................................

Am decis sa fac cunostinta cu el , este ca o stea ce lumineaza in contraselsul meu . Ma apropii , merg..merg .

-Salut . 

 Se intoarce cu privirea la mine , ochii ii lucesc ,trupul se clatina dupa cantec : " Zaz - La pluie " .

-Dansam ?

-Da , sigur .

                                                            .....................................................

Daca ii savurez interiorul ei , il prind si pe taica-sau . Am nevoie de bani , Domnul sa ma ierte , dar...am nevoie , si trebuie sa profit de ocazie , altfel , nu mai ies din datorii  , si-mi termin zilele in bacurile de gunoi prin apropiere .

De jos in sus !!!...
Rochia alba filfiia usor in briza rece a marii ...si .. zimbesc . Clar ca nu am de ce , sunt undeva departe de A.D . Si...nu stiu ce e cu mine . Ma bintuie o multime de-a amintiri nostalgice ce ma rod din interior , practic nu ma lasa sa respir . Nu tin minte ce a fost ceva minute in urma, astfel zic deja de trei zile , sau patru...am ierdut socotelile in acest loc bintuit si mirsav , desi..este foarte linistit . Mare , apa...valuri pilpiitoare ce te epuizeaza pina la ultimul muschi al corpului .Mi s-a schimbat tenul fetii , e mai palid de cat era si ...culoarea parului devenise cel intunecat, adevarat , cat nu m-as starui s-al ascund tot asa se face . Firar sa fie de par de asta neascultator si bagacios .
  Dar , ceva imi da groaza , unde imi e casa ? Ce loc e asta ..de ce ma aflu aici..o sumedenie de intrebari si fara nici un raspuns . Ma simt ingropata in cel mai frumos loc al acestei lumi lasata fiind bintuita de sapte miliarde de oameni ce-si cauta de treaba si habar nu ai de mine  , dar doresc acasa   .
Tot ma bintuie ideea ca ceva nu merge bine , si acel ceva ma inconjoara pe mine . Cum imi pot reaminti totul , fara a nu pierde firul ce-l am acum...
 Mergeam de la scoala , pare-mise-n rochia verde ce da-n culoare cu frunzele copacilor abia-abia inrumeniti , pantofii ce mi-au fost adusi special pentru mine din Germania de tati si geanta mamei neagra ... Deci ce-a fost mai departe ?
Nedorit am fost achipuita de o simpla miscare vintului ce-mi crea o impresie de tulburare-n propria minte . Eram gata sa plesnesc in plins dar am fost ajutata de catre sunetul neclar de  masini si apa . Era ploaie ...da...ploaie..am fost udata de jos pina in picioare . Si apoi...am atipit..cum asa? Nu tin minte...strigate, bocete...masini..ultimele peisaje si sunete ce le-am memorat ...O fi oare ceva tragic ? De ce eu ? Unde-s ?
A.D a fost rasturnat de catre masina ,eu in noroi ...inghetata bocna , sudoarea-i curgea anevoie si parul ii acoperea fata rosie si inflata . Mama striga ceva de judecata , eu nu mai auzeam nimic...m-am dus ...nu mai am nimic cu aceasta lume , o las fara nici o durere .
 Dar , imi iau ramas bun ..trebuie . Eram deja in casa parintilor ...dormeau..fiecare separat...ceea ce-i faceau unici a murit ..si iar au luat piesa din anii trecuti . Am intrat usor in mintea mamei , I-am lasat in urma un ursulet de plus , si o foita rupta din carnetel unde am lasat ca o "ultima data"  - te iubesc , si iubeste pe cel ce-a mai ramas in viata . Lui tati un parfum , in vis , l-a probat ...radia abucurie si peisaje din copilarie , la bunei...si risete in hohote . Ramase doar A.D.-ul meu cel  iubit .Imi parea rau..chiar imi parea cel mai rau..planurile facute ...familie ..lucru , casa..au disparut de parca nici nu mai erau...i-am lasat in urma ...o casa pustie si familie neimplinita...nu am putut intra in visele sale , era prea tulbure si....dorinta de a impartasi ceva cu el nu mai era , doream sa-l las in pace...doar ca..ceva nu ma lasa ... i-am soptit la ureche " Prima fica so numesti in cinstea mea , Emily " , am calcat pragul imaginar..si nu am mai fost auzita de catre cineva...Supravegherea mea , a continuat ,ani la rind ...A.D avea deja familie ..Deja nu era A.D al meu , era Andreiul altcuiva ...si..nu-mi mai apartinea . Din ce in ce mai rar ii tulburam sufletul , si...imi parea bine sau rau nu mai intelegeam . Cand isi aducea aminte , plingeam in hohote neauzita de nimeni ,iar cand uita , si nu eram spiritul ce-l deranja , eram plina de ura ,si nu seca pin iar nu intram in linistea amintirilor sale . Aparu prima fiica , Emily . Deci ma auzise...Am mai stat un sir de ani ...si...tot am asteptat..nu stiu ce,...nu imi venea nimic de tipu " o lumina cereasca " ....Aveam deja obiceiul sa stau si sa-l astept dupa lucru si sa-i povestesc orice , macar si ca femeia sa , saturata de viata de o "buna mama" flirtuia adesea cu bossul sau de la compania de constructii...sau ca copii sai erau cei mai obraznici din ograda . I-a venit ceasul si lui , intr-o zi de simbata . Si-a dat sufletul din cauza batrinetii la optzeci si cinci de ani . A aparut in fata mea , asa cum il stiam eu ...si zimbetul imi reaparu , uimitor ...l-am vazut ..si el ma vazut ..eram creati unul pentru altul , si nici moartea nu ne-a despartit . Ma simtea , chear si respiratia de la unul la altul.  Caldura corpului cu care ne impartaseam in momentele cele mai critice ale vietii pe cand eram studenti . Acum , in fata ochilor mei statea A.D-ul meu..cel ce ma iubit mereu . ... Si...simteam , ca nu mai am ce face aici , calea mi sa luminat , si ..am plecat  impreuna ....

Petale de trandafir (part III)
  (Dupa povestirea domnisoarei Clair McCarty)

Timpul a decurs lin in camera din spital ,de parca era camera de determinare , toti in halate albe si ciucpici , seriosi...si tacuti ...Deschid usa de la intrare in minunata mea casa , imi era atit de dor de liniste...si de pisica mea Billy . Dar..ceva era in neregula . Era un miros straniu si nu apartinea casei . Clar ..cineva intrase fara a fi chemat . Am trintit binisor usa pentru al speria catusi de putin si a-i face fiori de groaza , oarecum era intuneric peste tot si nu-si putea da seama cine-o fi . M-am prelins incetisor in bucatarie , nedorit am cuprinso pe Billy al meu si..o minuta de slabiciuni si imaginile din cap imi apareau si apareau . Sam...in casa . Ma astepta demult . Uram asa lucruri . E oare greu sa vorbesti normal? Trebuie sa iti faci aparitia in asa gen ? Da , stiu facusem o greseala ca i-am zis totul in fata ... dar , si el nu avea dreptate . Mi-a venit ceasul . Trebuia sa plec , daca nu acum atunci in viitorul apropiat  . Nu pot amina acest lucru pina la nesfarsit . Te va ocoli cat te va ocoli dar intro zi te va dobori ...si vei fi invins .
-Doresti sa vorim , Sammy ? Haide ,nu-ti fie frica .
 Nu aparea ...Nervii tot mi se adunau , dar ma stapineam .. pina intr-un moment . Am plesnit !!! Aruncam cu miinile peste tot , si doar de la o miscare a degetului toata casa scotea un pufait de greutate , aruncam totul si de toate . Iubesc aceasta putere de o pura vrajitoare , singele-ti cloloteste anevoie si nu te poti opri doar la atit . Socoteam ca nu e bine , dar partea negativa ma dat jos de tot . Ma faceam intr-o dihanie mai rea ca oricine , ochii tulburati iar parul mi se intuneca ca la ciuma . Nu ma puteam opri .
-Bine , bine , sunt aici .
Striga speriat . M-am oprit . Uimitor , doar de la o fraza de-a lui .
                                                   ...................................................................
-Cum ai aflat ca eram vinovatul in moarte sotiei mele ?
   Statea ingrijorat si-si muta picioarele de fiecare data cand se uita in ochii lui Clair , depaseau frumusetea pamantului , de parca erau doua focare ruginii ce alinau privirea trecatorilor .
-Sam....este greu de explicat , sunt...o vrajitoare...pare a fi o poveste dar...asa e ...
-Si...ce faci ? Scapi lumea de demoni ?
-Ohhh..nu..e prea de tot . Imi caut de treaba , incerc sa nu ma folosesc de aceste puteri , dar...ma i-au ele sub control , si eu. ..par a fi inchisa in interiorul meu , cum astazi . Deseori mi se intimpla astfel de chestii , si sunt pe calea cea mai gresita . Mi-am citit viitorul , stiam ca voi muri...
-De ce nu te-ai salvat?
-La ce bun ? Am facut-o deja de trei ori , este incorect ..si ..mama natura imi va provoca mai mult chin pe acest pamint de cat pe celalalt . Tu ..esti bun Sam ..si nu ai nici o vina fata de Bernice .
  Se uita cu niste ochi marunti si lacrimati de durere :
-De unde stii cum ii era numele ?
-Stiu multe , Sam...nu era din cauza banilor ....Stii doar asta , era o iubitoare de droguri .
-Nu e drept .
-Stii asta ...ai vazut-o in ce stare era . Ea si-a provocat moartea...Nu era din cauza creditului cu acei oameni.Nu purta vina asupra ta .
-Nu pot ...imi este draga , si ..unica persoana pe care am iubito .
-Inchide ochii ... imagineazati-o...aduti aminte prima zi de cunostiinta...casatoria ....
                                                         ......................................................................
(Dupa povestorea lui Sam Adams)
-Draga , hai sa facem un control medical si sa te inschriem intr-o clinica privata  contra drogurilor.. stiu , te va ajuta .
   Fata ii radia de bucurie si femeia cu suvite blonde inchise adulmeca frazele iubitului sau sot .
-Da..ma voi confrunta cu aceasta tentatie , Sam..stiu asta , voi reusi .
                                                             ...................................................................
(trei luni mai tirziu)
-Sotia dumenavoastra este sanatoasa , tentatia nu e intratit de tare , am stins-o...
-Multumesc doctore , va sumtem datori , Bernice , draga ..plecam acasa .
-Scumpule , esti la lucru pe noapte astazi ?
-Cu asa ocazie ii fac o fericire lui Jake .Va ramine singur asta noapte . Draga asta tie .
  Intinse melancolic un trandafir rosu cu petale arzatoare de la culoarea singelui .
Raspunse cu un zimbet atragator !!!
                                                            .....................................................................
-S-a intimplat ceva ?
-Da , fusese un incendiu , si Jake cu Adrian cu greu l-au stins ...iar in casa ..se afla o fetiscana  de undeva douazeci de ani .
-Sarmana . Ai primit ceva date despre  ea ?
-Da , Clair McCarty , crescuta la casa de copii  , iar unicii vizitatori fiind bunica sa foarte stranie si un motan roscat . Acum traia cu un pisoi ce amintea pe cel ce venea in vizita la ea pe cand era copilita . Mai sa fie , sarmana .
-Nu schimbai oricum nimic Sam . Asa ii era destinul . 

Petale de trandafir (part II)...
 (dupa povestirea lui Sam Adams)
Am cazut pe pat lihnit de foame si sete ,dar nu mai conta , doream sa ma profund in somnul minunat ce-mi va darui libertate si aripi ce ma vor conduce in lumea vrajita si usoara ca mina unui scriitor ce indruma penita pentru a creea o capodopera . Adesea atipeam alaturi de hainele dragi ale scumpei mele Bernice . Parfumul lor de flori de liliac inca nu au disparut o data cu trupul ei frumos  , se tineau stris de rochitele ei de vara ce acum trebuia sa le aseze pe talia sa firava  , nici nu-mi vine a crede ..mai traiesc fara ea trei luni ... trei luni sunt singur -singurel  pe aceasta lume , si nimeni nu-mi impartaseste dragoste . Total aprofundat in durerile mele nici nu am observat cum iar atipisem , ca in orice zi lucratoare , fara puteri ...si dorinte .
  Dimineata ...sau deameaza ...am fost nemilos sculat de ceasornic , care paremi-se multisor a sunat . Mi-a venit ideea de a o revedea pe biata care ieri mai nu si-a luat zilele din cauza neatentiei , nu stiu..poate era o idee nu prea reusita , dar va fi un pas destul de dragut . Nu ca as dori ceva mai mult , sunt in traur critic acum , dar gesturile frumoase inca mai au importanta  .
  Etajul 3 , camera 6 .
Holul era lung , si prost lumiat , nu-mi dadeam seama cum poti lucra la o astfel de lumina . mi se invirtea capul de la asa o proasta vedere in incapere . Camera , 4 , 5, 6 ...Asta e .
   Trei doamne . Cine-o fi oare !!!! Cum am facut primul pas cel mai decisiv in camere , toate si-au intors capul la mine reprezentind pradatorii si eu ...din pacate prada . Care  si-a intins piciorul mai tare ca sa iasa din saltea ,care si-a dat drumul la par si a muscat o bucatica de buza , era un compliment pentru mine oare ? Mai sa fie , sunt inca misto ... Macar de ceva sa ma bucur . Care i-si rodea mai departe unghiile si misca pupilele cu viteza gindurilor .
-Domnitelor , imi cer suze , o caut pe o anumita : Clair McCarty .
  Care deja si-a pierdut interesul si si-a schimbat privirea , iar alta aratind cu degetul aratator spre fata nervoasa care in continuare nu reactiona si-si rodea unghiile ... Biata fata ..soc probabil .
-Esti tu ?
Am facut un pas mai aproape spre fata roscata ce-si prinse-se repede un coc in virful capului  ,iar ochii caprui sclipiciosi si-i adresa mie .
-Poftim ?
-Tu esti cel ce ma salvat ?
-Da , am zis cu-n aer viteaz . .
-La ce bun ai facuto ?
-Poftim ?
 Mi-a cazut o parte din fata , un astfel de dispret nu m-ai vazusem . Sa intrebe cineva : de ce l-am salvat .
Pentru ca sa traiesti mai departe , cred.
-Asta este meseria mea .
-Poate nu am dorit sa fiu salvata ?
-Viata e pentru a o trai , nu decidem...Daca sa intimplat asa ca sa te salvez ,atunci traiesti si fii bucuroasa .
-Si daca oricum asta ma asteapta ?
-Pe toti asta ii asteapta , dar nu acum , cat esti tinar si-ti poti trai viata in plina voie .
 Am facut un pas in urma si am dat sa plec .
-Fii mai viteaz  Sam , nu te invinui de faptele ce au fost facute 3 luni in urma , asa era sa fie nu ?
  O furie enorma radia din mine , incercam s-o stapinesc dar aveam impresia ca ori buhnesc ori cineva isi va da duhul aici . Am plesnit cu pumnul in perete si am plecat , roscata facand fete si chicotind , iar alta chinuind si ridicand alarma de teama . Era foarte stranie , se uita cu niste ochi pronuntatori si mari , plus la aceasta vopsiti si accentuati intunecat , iti trecea un val de sperieti pe corp... de parca diavolul ti-a tras o privire chioris ...

 Petale de trandafir ...(part I)
  Razele soarelui  se ascund dupa tulpinita firava de copac ce abia-abia da viata la frunzele aprinse de-un ten verzui si crud . Furnicile-s in cautarea hranei ,desi e abia mai  , iar..eu...in gindurile napustite de catre vazduhul curat ce-mi susura prin minte si ginduri .
  E placut ... Dar , ceva e neinregula . Nu ca de obicei . Nici un incendiu , furtuna ceva ce-mi poate lua viata , desi o asteptam . Credeam ca va fi curind dupa citirea cartilor , dar..tot se retine , martie , aprilie ... uite ca a venit si mai Am facut o miscare brusca si ceasca cu ceai a aterizat jos ...ce nenorocita mai sunt .
                                                                        .................................
(Dupa povestirea lui Sam Adams )
-Hei , uite casa ce a luat foc . Cineva e acolo ?
-Nu stiu Sam , nu am intrat ,focul e incins .
-Plec eu . Cine stie cine si-a dat duhul deja p-acolo.
-Ai grija  , Sam ... sa nu ti-l dai tu , daca nimeni nu-i .
-Nostim Jake .
   Am calcat repezit cararusa din piatra gri de mare , si ceva plante ce-si gaseau adapostul pe linga ele . Ma temeam ca sa nu fie cineva acolo , daca...cineva isi va pierde viata...voi decide sa-mi dau demisia.. nu voi mai suporta inca o pierdere cumplita . Am dat ocol casei sa caut o intrare cat mai potrivita si cu mai putine procente de traumatizare .  In spatele casei am descoperit o scara din fier  ce ducea sus la al doilea etaj , dar ...era fierbinte.. Nu m-am gindit la asta , am urcat vioi ca sa nu simt durerea ,desi eram imbracat in costum special se simtea caldura ce te ademenea in bucluc . Eram deja sus , insa usa nu se deschidea , prin ferestruica am observat un trup ce era ghibosit pe patul din centru . Probabil adormise , ca de obicei .  Dau cu piciorul , o data ..doua..trei...usa nu mai rezista , cade . iau trupul femeii si-l dau jos . Era mai simplu decat ma asteptam . Insa nu eram siguri ca va rezista , a respirat foarte mult fum . Deja de ea se va ocupa cei ce-si au meseria de doctori  .
-Mai sa fie , iti recapeti titlul de erou , din nou...
-Nu ma intereseaza titlul , doresc sa ajut oamenii .
-Ajutati tie Sam , si iesi din ipostaza din trecut . Te afecteaza , grav .
-Mi-am pierdut sotia Jake , am voie sa stau pe ginduri , nu ?
  Mi-am luat refugiul in camionul din spate , pentru a nu pica iar sub presiunea "celui mai bun prieten " .

Chip de inger ...
Buclele imi sunt aruncate de prietenul meu bun , vintul . Suvitele roscate inca mai sar anevoie din cauza pasilor mei greoi si repezi . Orele imi sunt programate ca dupa un plan absurd si haotic , desi parea a fi foarte fix .
  Sunt nevoita sa-mi grabesc pasul . Trec strada cu incetul . In calea mea doar o masina se misca cu brutalitate , dar...pot sa trec ..e departe .
    E mai aproape, dar ... nam trecut inca.. Sunt inca pe verticala ..si ..masina...este chiar in fata mea...Inchid ochii mai bine ...strins . Ma cuprins un val de frig , oare asta e semnul mortii ?
  Respir , inca respir ...deschid cu incetul pupilele sarate din cauza lacrimilor revarsate siroaie pe fata mea palida si pistruiata . In fata mea ... o masina .. tot aceiasi ..dar...darimata , de parca un animal urias si-a facut prinzul din ea . Sta cocotata pe verticala ..cu mine...cade...a cazut ... Mi-am luat talpasita .
  Ce a fost aia ?  Sunt total socata si incurcata . Nu mai pricep nimic in aceasta lume .
   In timp ce fugeam,  auzeam virtejul prelins de catre vint ce-mi tinea compania , pe-o secunda vazusem chiar un chip neexplicabil . Era a unui baiat . Probabil saten , dar...ce tupeu ..era transparent ca vaza cristalina a mamei . De ce oare am avut impresia ca e saten ? Imaginatia oare  ? Da... trebuie sa fie asa .
  M-am furisat in casa ca sa nu fiu observata . In sfirsit am dat jos de pe mine fularul impletit de catre bunica mea Jane , de-o culoare a marii tulburate  in timpul unei furtuni ingrozitoare  . Imi dadea de stire ca bunica murise acum trei ani ..si o data cu moartea ei , ramasem singura singurica , nu mai aveam sprijin pe aceasta lume . Mai pastram si blanita din iepure tot de ea facuta . Era cu adevarat o maiestrita a obiectelor confectionate cu mina proprie . Sunt mindra si bucuroasa pina acum ca un astfel de om mi-a luminat cararea si mi-a facut un drumulet prin viata .
   Am aruncat pe raftul cel mai indepartat al dormitorului  sapca mea de marinar . Da , puteai spune ca eram o adevarata fana a primblarii cu barca si a bordurilor scaldate de apa sarata a marii , iar trosnetul puntei imi era buna prietena pe vecie . Toate aceste lucruri se explica existentei unei unice persoane ca bunicul in viata mea pacatoasa care in toate problemile ce le aveam ma invata sa zimbesc chipes si sa nu aplec capul nimanui,  plus la aceasta era un excelent marinar ca nimeni altul . Adesea imi trimetea suvenire cu semnul localitatilor pe unde i-a calcat piciorul . Am mostenit de la el iubirea de a calatori si a-ti imparasi dorintele cu apele indrumatoare ale zeitei mari . M-am relaxat pe patul meu mare in forma de  o scoica (confectionat de bunel) , brusc s-a auzit cadere dura a unei carti ce si-a luat sfirsitul zborului pe patul meu . M-am trezit si eu jos cu un teanc de fotografii  . Spre uimirea mea in miinile mele a cazut o fotografie din anii precedenti ce apartinea amintirii deja trecute . Fotografia reprezenta un grup de copii la o zi de nastere . Spre dezamagirea mea  , uitasem unde si cu cine era .
Ma uitam in gol si ...brusc.. chipul ala din urma mea , pe cand imi luam talpasita de la intimplarea de dimineata . Brunetul ..din pacate fara nume.. Era..transparent ..pe un minut imi parea ca  dorm ,sau imaginatia mi-a luat-o razna... Imi arata foarte atent cu degetul aratator la un baietas ce statea de mina cu mine ...Amintirile mi s-au rasturnat brusc , capul mi sa facut o bomba atomica  exploziva . Dureri de cap , singerari din nas ...Ce-o fi asta .
 Atunci chipul lasa o lacrima stinsa de mila , si vorbi cu vocea mea " Eu sunt ,te voi apara pe veci " .
 Se imacula ca focul si ramase doar  ...funigina . Am plesnit in lacrimi . Eram incapabila sa mai rostesc vre-un cuvint ce putea fi vorbit  cu sens ...
  Imi amintisem ca acel mic baiat era Adam Doris  , in copilarie parintii nostri prieteneau foarte bine , pe cand noi practic ne iubeam , si asta doar la virsta de patru ani , nu tin minte toate segventele acelei iubiri de demult dar stiu ca eram gata sa ne dam si sufletul unul pentru altul . Aceste clipe splendide trebuiau sa se termine o data si o data , si prietenia intre parintii nostri la fel . Eram copila neastimparata , de aceia adesea calatoream pe strazile orasului pustiu , stiam ca oricum nimeni nu mai vine pe acolo , de aceia ma puteam considera ca unicul vizitator . M-am oprit in mijlocul strazii cand mi-am amintit ca papusa mi-am lasat-o acasa , m-am indreptat in partea opusa ,dar..in contrasens conducea un om la volan cu o viteza neimaginara . Era cat pe ce sa-mi dau sufletul norilor , dar brusc din spate cineva ma impinse . De unde  o astfel de putere la un copil de cinci ani  ?(el mai mare cu un an )   Parintii mei ,au fost invinuiti de moartea unicului fiu de catre familia lui Adam . De atunci nu mai auzisem de ei , si amintirile mi s-au strecurat ca un nisip inegrit din lista intimplarilor vietii mele .
   Mi-am dat seama din ce cauza astfel de slabiciuni , practic mi-a imprumutat puterile corpului meu pentru a-mi da de stire de existenta sa . Brunet..mi lam inchipuit mult probabil deoarece era brunet de mic , atunci..rezulta ca nu au fost pierdute toate amintirile cu el .A crescut ca si mine , doar ca intr-o lume paralela , pustiita de vinturi ce fredoneaa muzica tacerii .  Ma simteam din tot timpul ocrotita , si stiu , ca nu mai am de ce sa-mi fie frica . Te iubesc ,  Adam ...

O noapte absurda !!! (part II)
Inca mai statea gafaind la statie .
Incetul cu incetul clipele treceau anevoie , in jur de ora 12 seara . Are deja ameteli de cap , greutate in mers . Ii apare dorinta de a se inchide in casa si a da ocol tuturor . Insa stie ca mama-sa va intra brusc iar in viata sa si va nimici orice pentru a sta cu el de minuta si al dadaci in orice clipa . Stie ca nu va putea scapa de ea , si va fi nevoit de o sumedenie de timp pentru ca ea , sa se desvete de obiceiurile proaste de al controla - acasa e , sau nu ; a minncat  -nu a mincat ; ii este frig sau cald,  anevoie . Se simtea ca un bebelus ... biet bebelus ce abia putea sa ia decizia in ce sa se imbrace , bineinteles doar camasa , insa si aceea era calcata de mama-sa si parfumata de un parfum barbatesc ieftin luat din tirgul apropiat al Calarasului  .
  De mic copil observa aceasta , cum sa scrie , cu ce nuanta , ce pantofi sa poarte , in ce fata sa se indragosteasca . Avea o amintire tare neplacuta legata de prima iubire , de aceea probabil tinea pe toti la distanta  . In satul natal  , Sofia , unde dadea teatre pentru trecatori la magazinul mamei sale , cei ce-l tin minte il caracterizeaza prin replica "Avem de toate " , sa indragostit de o fetita de seama sa , Angelica , cu doua cosite lungi negre , si ochii bulbucati mereu plinsi, intunecati . O admira adesea cand mergea la gradinita  , el cu baietii in locusorul sau , ea insa mereu singura cu papusica ei Sofi  , pe linga barcile daruite de catre marinari . Aceasta placere ia ramas si pina in clasa a treia , deja un pusti inalt si grozav la invatatura . Rupea cartile ca nimeni altul . I-a picat norocul s-o vada in clasa cu el , si sa stea in banca impreuna . Intr-o zi fetita a plecat din banca pentru a sta cu o colega ce nu se prea pregatea de lectii  .Ea cu capacitatile sale fenomenale la matematica o putea ajuta fara nici o greutate .

Venind acasa bietul de el , incepu a boci mamei sale deoarece nu dorea sa stea cu nimeni altul decat cu Angelica-ochi bulbucati . Mama-sa a facut o furtuna prin clasa cu ideea "Bietul meu baiat. " Fetita a fost notata de catre mama-sa si trasa de urechi . De atunci fata nu a mai vorbit cu bietul de el .
   Astfel de istorii au fost si sunt mii ... dadacirea de catre ea era insuportabila , o lua prea in serios cu aceasta chestie . I-a venit ideea intro zi sa vorbeasca cu ea ca e deja mare , poate face orice si nu este nevoie de toata duduirea aceasta . Ea a inceput a  plinge in hohote cu replica "Baiatul meu nu ma mai iubeste " . Desigur a ramasa si a zis ca s-a razgindit. Acum insa era pregatit . A luat un pix din geanta sa de postas si a scris in tacere si adierea vintului :
"Draga mama , sunt nevoit sa plec intr-o deplasare urgenta in Canada ,  un om special va veni si imi va lua lucrurile , sunt nevoit sa o fac, este o sansa unica . In fiecare luna iti voi trimete o parte din salariul meu . Iti multumesc pentru tot  . Cu drag , al tau fiu  .... "
  Venise autobuzul , deja nu mai avea nevoie , coti in partea opusa si-si cauta de treaba .
  Probabil nu era intratit de puternic pentru ai explica cum sta treaba , se temea pentru ea , cine stie ce va mai face biata batrinica .
   Se va intoarce intro zi de primavara peste trei ani cu sotia Angelica si doi fii ai sai : Andrei si Cristian !!!

O noate absurda !!! (part I)
-Firar sa fie de microjuz ...
Trecu fara ca sa se opreasca la statia "Feroviarelor" .Are de asteptat inca o bucata buna de ceas si a-si pune poftan cui cu terminarea "buna" a zilei de astazi , "ca de obicei " - mai bine zis .
A privit lung si a intins un brat pentru a-si cuprinde de-a lungul picioarele , nu era inalt ca un dulap dar nici micut pentru virsta sa . Barbat in floarea virstei , fara familie si copii . Doar sarmana batrinica-mama ce il astepta cu inima-n dinti de fiecare data  cand el , suna  si o avertiza ca se porneste din partea cealalta a orasului . Batrinica Rosa repede aranja bucatele pregatite cu drag pentru fiul sau drag ce-l pretuia mai mult ca orice pe acest pamint plin de murdarie si ura . Din casa ei insa , plecai adestea uimit si in  plina dispozitie  , de parca un inger pazitor cu o miscare a miinii ti-a luat toate greutatile si rautatile nu demult fixate in mintea ta . Era cu adevarat o femeie minunata oricine o cunostia spunea " E o minune , in sensul direct al cuvintului " . Si-a trait viata foarte tacut , intr-un satuc din nordul Moldovei , din spate cu vite , gaini si oi . Parintii sai , fermieri de cand ii stia ea , in cea mai mare parte a zilei doboriti din picioare de munca de la sat . Cu cinci copii in spinare aveau de terminat tot lucrul si casa nefinalizata . Fiind deja o tinara domnisoara a devenit obiectul cel mai atragator prin imprejurimi . Cu parul vilvoi blond , si ochii mari mirati albastri inchisi .A fost casatorita cu un fecior de primar , pe atunci om de afaceri prin localitate . Si si-a uitat viata de o biata tarancuta ce-si facea painea prin greu si sudoare . Timpul trecuse si aparu copiii . Doi din ei murise la nastere , al treilea supravietuind  dar restul vietii fiind foarte bolnavicios . Sotul murise inecindu-se in iazul apropiat de casa sa , pentru familie aceasta lovitura fiind una dintre cele mai puternice care au existat si puteau exista .
S-au decis sa-si schimbe locul de trai pentru a nu cadea in amorteli bruste si-n amintiri foarte dureroase si amarnice . Le-au captivat atentia localitatea Calarasi .Disparitia lor din satul natal a fost un fulger pentru toti .
   Acum parea ca totul se va restabili si relatia intre mama- fiu va aducea progrese insemnate ...

Domnisoara-n rochie rosie !!!(part III)
Ne-am invirtit in ritmul fanfarei glorioase si pompoase in acea seara . Devenisem unul din cei mai invidiati domni din  Suedia . Observasem ca unul arata cu degetul si chipul sau exprima o mirare si soc total . Celalalt arata si ala cu degetul si-i transmise mai departe . Eram cu adevarat fericit , si singele calatorea cu o deosebita energie prin corpul meu de zeci de ani neinsufletit si pacatos .
Desi coafura ii iesea din agrafele bine aranjate de catre slujnica , nu au tinut o astfel de presiune cufundata si in pasiune momentana a doi indivizi total necunoscuti dar atrasi de o singura privire .
Rochia-i zbura in toate partile camerei , iar un cercel cazu jos la podea fiind zdrobit de presiunea piciorului sau . -Bietul cercel , zimbi ea fara nici un regret .
-Imi pare rau , dramatiza el umblind cu mina la ceafa . Eu sunt vinovatul .
-E un simplu cercel , nu cred ca e tragedie mare .
-Iti cumpar altul .
Trasni fraza ca din cer , stia ca nu are suficiente monede pentru a plati  astfel de bijuterii . Nu avea mai ca nici pentru a-si plati camera din camin . Desigur putea dormi si prin copaci cum o fac deobicei rudele sale  , el insa dorea sa se arate a om civilizat desi nu era om demult timp .
-Nu , lasa .
   Erau coplesiti de umbrele copacilor in umbrele noptii , tacerea se revarsase si ii tinea strins de parca dorea sai inaduse cu cintarile sale laice , si fara sens .
Aveau inca ceva ore .
     M-am urcat in trasura cea mai aproape si fara nici un pic de regret am plecat la mine . Nu ma puteam lauda cu una din cele mai frumoase camere ai Suediei . Caminul era deja gol , toti studentii isi petreceau noptile adinci in dormintoarele sale strinse , unicii prietenii fiind paturile calduroase si picaturile de ploaie ce abia-abia turturau pe pervaz  , auzidu-se doar mici zgomote de pocnete intre acestea .
  Am fost coplesiti de dorinta de a ne avea sufletele si trupurile unice in acea noapte . Si dorinta sa indeplinit . Spre dimineata nu am mai vazuto . Disparuse ca umbra greoaie a razelor soarelui . Ziua a fost torturata de mine de miii si mii de intrebari . Subconstientu insa declarindu-mi ca nu-i mai plac , dar inima impulsind intratit de tare , de parca in curind va evada lasindu-mi un gol ce-l mai avusem inainte dar dorinta de al avea a disparut ca si razele pripite ale domnitei in rosu  in aceasta noapte blestemata.  Ma sufoc singur de mine si ma uras deplin . Eu sunt vinovatul , ea ..doar o pasare ca si-a luat zborul .
Noaptea urmatoare , nu am fost a dmis in acel local . Am fost dat afara ca pe un caine , o corcitura . Iar cel ce mai tirziu fiind sotul iubirei mele pe o noapte declarindu-mi :
-Asa e deobicei baiete , e prea mare pentru tine , si multi o doresc !!!

 De atunci nu am mai vazuto , si saliva care-mi curgea mai inainte dupa ea mi sa transformat in coltii infioratori ale noptii . Mirosul ei ce ma adulmeca inainte acum ma indeparteaza , iar pasii ei vioi si excelenti nu ma mai privesc 

Domnisoara-n rochie rosie !!!(part II)
Eram decis , deci trebuie sa trec la treaba . Mi-am postat un zimbet idiot  ce doar facea sa stirneasca glume si surise pe sub nasul tuturor ce erau invitati aici pentru a-si continua ziua proasta . Desi nu era mare lucru eram chemat si eu ca unul din cei stiuti de oamenii de arta , imi acordau stima desi eram foarte tinar   . la moment fiind un obstacol invizil , abia spre sfirsitul anului aflasem ca erau impusi sa ma invite si ca tinara blonda in nuanta de rosu fulgerator ce-ti provoca sughit la vederea si admirarea acesteia sa casatorit cu un mosneag din politica mai tirziu . peste ceva luni , devenind un milinonar , acum e cel ce joaca in poker la o suma de 8000$ .Inebunesc la vederea acestor nebuni ce arunca banii in vint si cumpara orice pe seama acestor bancnote verzi . Imi stirneste o greata neimaginara si plus  la toate nu eram bagat in seama de ei . Aceasta si mai tare ma facea mai jalnic . Eram gata sa ii las trupurile neinsufletite si fara un strop de singe spre sfirsitul banchetului dar promisesem ca astfel de lucruri nu se vor intimpla in localitatea mea de bastina . Dar ..puteam fi inteles.. Mi-au invadat teritoriul si la facut  o harta de hoteluri si jocuri de noroc . Un sumbru tip statea in spatele meu si tot posta monede unei domnisoare ce era foarte deschis imbracata . Deci au mai cumparat si fete pe aici . Este scirbos . Unica ce-mi alina privirea era domnita din prtea stinga a camerei imense cu draperii verzi si tapete galbene . Am luat doua bocaluri de sampanie si m-am adresat dragutei  ce-mi captiva atentia deja de doua zile .

-Serviti ?
   Vocea imi scazu momentan .De parca eram un motan zdropit de usa si abia puteam mieuna pentru a chema in ajutor .
-Da , de ce si nu , a dat ochii spre mine si sa rezemat de mina stinga cu degetele tinindu-si barbia .
Era si mai frumoasa la lumina lunii .
-Sunteti Adele Medinson , cintareata de opera ... Sunt un fan de-al vostru .
-Imi pare bine  , zimbi dulciu.
-Ati avea placerea sa-mi oferiti un dans ?
-Nu sunt o buna dansatoare , dar pentru dumneavoastra ... orice ...!!

Domnisoara-n rochie rosie!!! (part I)
Am savurat dragalasenia ei de la distanta . Doream s-o cunosc , avea o rochie senzuala de o culoare aprinsa rosie , ce era purtata de valurile vintului ,adiind  , cautidnu-si peripetii pe capul sau . Adulmecam fiecare pas al ei , fiecare miscare , fraza pronuntata , eram coplesit de ea, si doar de existenta ei . Inebuneam dupa parfumul sau ce exprima inceputul  noptilor de primavara  cu stele zglobii pe bolta cereasca inegrita ce ineca in corpul ei orice fapta miscatoare .Tresaream la vederea acesteia , facea un efect splendid in sala monotona cu fel de fel de politicieni ,care provocau scirba de la atitea partide de  poker si vorbe in dodii ce nu clarificau nimic . Doamnele ce incercau sa se strecoare din viata de casnica intro adevarata regina a acestei nopti  . Pilpiiau dorintele deasupra aerului inabusit de caldura insuportabila .

Pas cu pas ma apropiam de splendoarea acestei nopti : adevarata regina  , ce merita titlu de o adevarata frumusete a veacurilor. Aveam traite nu o zi , doua ..deja decenii si decenii. .  Nu aveam acest gol al gindurilor de multe timpuri , si mi-a fost de mirare ca inca mai exista in adincul sufletului meu . Ma blocat , desi chicotea din urma mea , imi tragea cite o privire pe furis ca sa ii captivez atentia eram neincrezut si ..oarecum jenat de faptul ca nu ii pot acorda nimic decit o simpla conversatie ce nu iesea nicidecum  . 

Fugi ? 
Fug...

Pe bune , nu am idee de ce ..De greutatile orasului ce te lasa fara  rasuflare si de fiecare data cere tot mai mult si mai mult, desi nu poti oferi nimic ..Ramii singur in gura tacerii ce-ti adulmeca frica si privirile-n gol , care de fapt nu seamana a  nimic decit ideea ca te-ai lasat batut de soarta inabusita de crimele istorie noastre ce ne-a indrumat viata , carare pe carare .

Si totusi rasuful!!!
Imi bate inima de fiecare data cand ma trezesc si ma gindesc la viitorul meu ca printr-o  ceata  . Ma uit amarnic fara ca sa zaresc vreo sansa ce ma poate scapa de la "nimic" si imi va restabili viata de o tinara normala si imi va lua titlu de eroina a ceva , a acelui  " neexistent " .
Sovaiesc inabusit , narile imi sunt infundate , iar capul cumplit imi plesneste . Abia- abia rasufl ...si imi bate inima de parca as fi fugit dupa un biet iepure . Imi dau seama cum se simte biata fiinta ...u
Si totusi rasufl , infundat cum e , am o sansa pentru a nu "cobori in jos " !!!