De jos in sus !!!...
Rochia alba filfiia usor in briza rece a marii ...si .. zimbesc . Clar ca nu am de ce , sunt undeva departe de A.D . Si...nu stiu ce e cu mine . Ma bintuie o multime de-a amintiri nostalgice ce ma rod din interior , practic nu ma lasa sa respir . Nu tin minte ce a fost ceva minute in urma, astfel zic deja de trei zile , sau patru...am ierdut socotelile in acest loc bintuit si mirsav , desi..este foarte linistit . Mare , apa...valuri pilpiitoare ce te epuizeaza pina la ultimul muschi al corpului .Mi s-a schimbat tenul fetii , e mai palid de cat era si ...culoarea parului devenise cel intunecat, adevarat , cat nu m-as starui s-al ascund tot asa se face . Firar sa fie de par de asta neascultator si bagacios .
Dar , ceva imi da groaza , unde imi e casa ? Ce loc e asta ..de ce ma aflu aici..o sumedenie de intrebari si fara nici un raspuns . Ma simt ingropata in cel mai frumos loc al acestei lumi lasata fiind bintuita de sapte miliarde de oameni ce-si cauta de treaba si habar nu ai de mine , dar doresc acasa .
Tot ma bintuie ideea ca ceva nu merge bine , si acel ceva ma inconjoara pe mine . Cum imi pot reaminti totul , fara a nu pierde firul ce-l am acum...
Mergeam de la scoala , pare-mise-n rochia verde ce da-n culoare cu frunzele copacilor abia-abia inrumeniti , pantofii ce mi-au fost adusi special pentru mine din Germania de tati si geanta mamei neagra ... Deci ce-a fost mai departe ?
Nedorit am fost achipuita de o simpla miscare vintului ce-mi crea o impresie de tulburare-n propria minte . Eram gata sa plesnesc in plins dar am fost ajutata de catre sunetul neclar de masini si apa . Era ploaie ...da...ploaie..am fost udata de jos pina in picioare . Si apoi...am atipit..cum asa? Nu tin minte...strigate, bocete...masini..ultimele peisaje si sunete ce le-am memorat ...O fi oare ceva tragic ? De ce eu ? Unde-s ?
A.D a fost rasturnat de catre masina ,eu in noroi ...inghetata bocna , sudoarea-i curgea anevoie si parul ii acoperea fata rosie si inflata . Mama striga ceva de judecata , eu nu mai auzeam nimic...m-am dus ...nu mai am nimic cu aceasta lume , o las fara nici o durere .
Dar , imi iau ramas bun ..trebuie . Eram deja in casa parintilor ...dormeau..fiecare separat...ceea ce-i faceau unici a murit ..si iar au luat piesa din anii trecuti . Am intrat usor in mintea mamei , I-am lasat in urma un ursulet de plus , si o foita rupta din carnetel unde am lasat ca o "ultima data" - te iubesc , si iubeste pe cel ce-a mai ramas in viata . Lui tati un parfum , in vis , l-a probat ...radia abucurie si peisaje din copilarie , la bunei...si risete in hohote . Ramase doar A.D.-ul meu cel iubit .Imi parea rau..chiar imi parea cel mai rau..planurile facute ...familie ..lucru , casa..au disparut de parca nici nu mai erau...i-am lasat in urma ...o casa pustie si familie neimplinita...nu am putut intra in visele sale , era prea tulbure si....dorinta de a impartasi ceva cu el nu mai era , doream sa-l las in pace...doar ca..ceva nu ma lasa ... i-am soptit la ureche " Prima fica so numesti in cinstea mea , Emily " , am calcat pragul imaginar..si nu am mai fost auzita de catre cineva...Supravegherea mea , a continuat ,ani la rind ...A.D avea deja familie ..Deja nu era A.D al meu , era Andreiul altcuiva ...si..nu-mi mai apartinea . Din ce in ce mai rar ii tulburam sufletul , si...imi parea bine sau rau nu mai intelegeam . Cand isi aducea aminte , plingeam in hohote neauzita de nimeni ,iar cand uita , si nu eram spiritul ce-l deranja , eram plina de ura ,si nu seca pin iar nu intram in linistea amintirilor sale . Aparu prima fiica , Emily . Deci ma auzise...Am mai stat un sir de ani ...si...tot am asteptat..nu stiu ce,...nu imi venea nimic de tipu " o lumina cereasca " ....Aveam deja obiceiul sa stau si sa-l astept dupa lucru si sa-i povestesc orice , macar si ca femeia sa , saturata de viata de o "buna mama" flirtuia adesea cu bossul sau de la compania de constructii...sau ca copii sai erau cei mai obraznici din ograda . I-a venit ceasul si lui , intr-o zi de simbata . Si-a dat sufletul din cauza batrinetii la optzeci si cinci de ani . A aparut in fata mea , asa cum il stiam eu ...si zimbetul imi reaparu , uimitor ...l-am vazut ..si el ma vazut ..eram creati unul pentru altul , si nici moartea nu ne-a despartit . Ma simtea , chear si respiratia de la unul la altul. Caldura corpului cu care ne impartaseam in momentele cele mai critice ale vietii pe cand eram studenti . Acum , in fata ochilor mei statea A.D-ul meu..cel ce ma iubit mereu . ... Si...simteam , ca nu mai am ce face aici , calea mi sa luminat , si ..am plecat impreuna ....
Rochia alba filfiia usor in briza rece a marii ...si .. zimbesc . Clar ca nu am de ce , sunt undeva departe de A.D . Si...nu stiu ce e cu mine . Ma bintuie o multime de-a amintiri nostalgice ce ma rod din interior , practic nu ma lasa sa respir . Nu tin minte ce a fost ceva minute in urma, astfel zic deja de trei zile , sau patru...am ierdut socotelile in acest loc bintuit si mirsav , desi..este foarte linistit . Mare , apa...valuri pilpiitoare ce te epuizeaza pina la ultimul muschi al corpului .Mi s-a schimbat tenul fetii , e mai palid de cat era si ...culoarea parului devenise cel intunecat, adevarat , cat nu m-as starui s-al ascund tot asa se face . Firar sa fie de par de asta neascultator si bagacios .Dar , ceva imi da groaza , unde imi e casa ? Ce loc e asta ..de ce ma aflu aici..o sumedenie de intrebari si fara nici un raspuns . Ma simt ingropata in cel mai frumos loc al acestei lumi lasata fiind bintuita de sapte miliarde de oameni ce-si cauta de treaba si habar nu ai de mine , dar doresc acasa .
Tot ma bintuie ideea ca ceva nu merge bine , si acel ceva ma inconjoara pe mine . Cum imi pot reaminti totul , fara a nu pierde firul ce-l am acum...
Mergeam de la scoala , pare-mise-n rochia verde ce da-n culoare cu frunzele copacilor abia-abia inrumeniti , pantofii ce mi-au fost adusi special pentru mine din Germania de tati si geanta mamei neagra ... Deci ce-a fost mai departe ?
Nedorit am fost achipuita de o simpla miscare vintului ce-mi crea o impresie de tulburare-n propria minte . Eram gata sa plesnesc in plins dar am fost ajutata de catre sunetul neclar de masini si apa . Era ploaie ...da...ploaie..am fost udata de jos pina in picioare . Si apoi...am atipit..cum asa? Nu tin minte...strigate, bocete...masini..ultimele peisaje si sunete ce le-am memorat ...O fi oare ceva tragic ? De ce eu ? Unde-s ?
A.D a fost rasturnat de catre masina ,eu in noroi ...inghetata bocna , sudoarea-i curgea anevoie si parul ii acoperea fata rosie si inflata . Mama striga ceva de judecata , eu nu mai auzeam nimic...m-am dus ...nu mai am nimic cu aceasta lume , o las fara nici o durere .
Dar , imi iau ramas bun ..trebuie . Eram deja in casa parintilor ...dormeau..fiecare separat...ceea ce-i faceau unici a murit ..si iar au luat piesa din anii trecuti . Am intrat usor in mintea mamei , I-am lasat in urma un ursulet de plus , si o foita rupta din carnetel unde am lasat ca o "ultima data" - te iubesc , si iubeste pe cel ce-a mai ramas in viata . Lui tati un parfum , in vis , l-a probat ...radia abucurie si peisaje din copilarie , la bunei...si risete in hohote . Ramase doar A.D.-ul meu cel iubit .Imi parea rau..chiar imi parea cel mai rau..planurile facute ...familie ..lucru , casa..au disparut de parca nici nu mai erau...i-am lasat in urma ...o casa pustie si familie neimplinita...nu am putut intra in visele sale , era prea tulbure si....dorinta de a impartasi ceva cu el nu mai era , doream sa-l las in pace...doar ca..ceva nu ma lasa ... i-am soptit la ureche " Prima fica so numesti in cinstea mea , Emily " , am calcat pragul imaginar..si nu am mai fost auzita de catre cineva...Supravegherea mea , a continuat ,ani la rind ...A.D avea deja familie ..Deja nu era A.D al meu , era Andreiul altcuiva ...si..nu-mi mai apartinea . Din ce in ce mai rar ii tulburam sufletul , si...imi parea bine sau rau nu mai intelegeam . Cand isi aducea aminte , plingeam in hohote neauzita de nimeni ,iar cand uita , si nu eram spiritul ce-l deranja , eram plina de ura ,si nu seca pin iar nu intram in linistea amintirilor sale . Aparu prima fiica , Emily . Deci ma auzise...Am mai stat un sir de ani ...si...tot am asteptat..nu stiu ce,...nu imi venea nimic de tipu " o lumina cereasca " ....Aveam deja obiceiul sa stau si sa-l astept dupa lucru si sa-i povestesc orice , macar si ca femeia sa , saturata de viata de o "buna mama" flirtuia adesea cu bossul sau de la compania de constructii...sau ca copii sai erau cei mai obraznici din ograda . I-a venit ceasul si lui , intr-o zi de simbata . Si-a dat sufletul din cauza batrinetii la optzeci si cinci de ani . A aparut in fata mea , asa cum il stiam eu ...si zimbetul imi reaparu , uimitor ...l-am vazut ..si el ma vazut ..eram creati unul pentru altul , si nici moartea nu ne-a despartit . Ma simtea , chear si respiratia de la unul la altul. Caldura corpului cu care ne impartaseam in momentele cele mai critice ale vietii pe cand eram studenti . Acum , in fata ochilor mei statea A.D-ul meu..cel ce ma iubit mereu . ... Si...simteam , ca nu mai am ce face aici , calea mi sa luminat , si ..am plecat impreuna ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu