Întoarsă în timpuri 

Şi pare-mise doar ieri mă sculasem din patul meu moale , unde-mi făcusem un culcuş viteaz din salteaua mea cenuşie ca resturile focului . Am adormit pe brînci , chear nu observasem şi m-am sculat la fel , pe brîncile sucite  , dar ..deja nu ale mele  , ci ale mamei . 

În noaptea de Crăciun , mi+am pus o dorintă , să-mi cunosc mama . Nu eram îndeletnicită cu o iubire astfel de cuprinsă fiică-mamă  , am trăit mereu la casa de copii Nr.3 din capitală , de aceia eram respinsa de învăţători şi de restul ... acolo , nu ai voie să fii aproape de vreun copil ... Nu ştiu de ce , dar , regulile sunt reguli , mă gîndeam că doriţa îmi este de neîndeplinit , dar , m+am greşit amarnic , m+am treyit aproape de o doamnă cu ochii măslinii şi părul tomnatic întunecat , şi , semănam leit cu ea .
Am fost captivată de imaginea sa de femeie , aşa cum nimeni nu mă învăţa cum e să devii o "Femeie" . M-am bucurat  , dar prea devreme . Nu mi-am dat seama ca totul ce a fost înainte a dispărut aşa cum am apărut într-o lume imaginară de un groaznic dor doar de o fiinţă "mama" . 

  Îmi plăcea lîngă ea , dar nu mai aveam pe nimeni alături , decît doar ea , şi era copleşită de dorinţa de a mă da în lume pe cînd eu ,  doream să rămîn aşa cum sunt , o simplă fetiţă . Cu timpul , eram să fiu tachinată de ea , şi-mi părea că coşmarul acesta nu se va mai termina . Într-o oarecare măsură mi s-a părut că era mai bine acolo , în tăcerea umbrelor pustii ...

  M-am treyit din nou pe brîncile mele , cu un aer uşurat , mi-am dat seama că tot ce se face , se face spre bine ...