Eu sunt o pană de foc
Tu ..
Tu eşti un vînt recePe cînd mă alinai ,
Mă trezeam în perfecta ta vorbire
Pe cînd mă copleşeai ,
O făceai ca nimeni , nimeni altul
Pe cînd îmi tăceai
Secară se zbătea-n plămîni
Nu-mi mai vorbeşti
Nu mă mai copleşeşti
Nu-mi mai scrii
Întîrzii . . .
Grumezi triste de poiene ..tind la ceva
S-ajung în abis de spulberi
Mă zbat eu de nimic
Pereţi albi de ceţi
Flori nimicite
Rîse înfipte
Şi orice amintire
Durere...
Şi o nouă suflare...
Neputere
Tăcere
Lacrimi
Şi ..iar durere . . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu