Ahh , ce mi-e de cald , bine , plăcut .
Cînd te atingi de corpul acestuia simți  o dorință de al înhăța , chiar fiind fată nu rezistă .
Dulce îl sărută și-și dă seama că aparținea altuiva și că ea a ieșit dint-o relație acum ceva timp finalizată .
Însă o zguduia enorm , se simțea ca un vulcan înfiripat în făclii , iar buzele lui erau scăparea mult așteptată .
 Dulcii ochi unde-i citești copilăria , îl îmbrățișa strîns  ajungînd pînă în firicelele degetelor pentru a-l putea distinge . Și știa că se duce , nu acum , dar degrabă , va veni , nu acum , dar degrabă , și atunci iar va predomina ea , roșcata cu ochi albaștri . Surîsul ei îi provoca mii de bughițele pe tot corpul  , iar firicelele se ridicau de parca-r fi electrocutate , și nu-i mai trebuia nimic , trecut , dureri certuri  . Indiferența îi era scăparea !
Aceasta o și simțea , după ce aflase că a fost înșelată , nu o dată cum i se părea , ci de două ori , dar nu simțea nimic , chiar nimic  , cît de ușor aranja toate cuvintele pe o foaie albă cu rînduri buchisite între știutor și neștiutor ...
Iar inima-i bate din nou , dar nu la cel ce ar trebui , căci încă nu era al ei pe veci , dar ar dori ...
Mustrarea de conștiință lipsea , valorile umane nu mai aveau sens , dar pentru ce ? Să-și amintească că  nu face corect ? O știa deja , și în tihna nopții se sunau , vorbeau ceasuri întregi , și ... de parcă nu ar însemna nimic , în curînd ea nu va fi , și el .. acel el ce i-a dăruit viață din nou , pe cînd stătea la balconul deschis la al optălea etaj cu gîndul la dorința de a termina cu totul , el..doar el a rămas unicul sprijin ce-i dăruia zborul .
Are frică , enormă frică , întradevăr o frică pentru faptul că-l va lăsa , și-și înjura soarta  de mii de ori cînd doctorii îi citeau sfîrșitul . "Va fi bine "- dulce asculta cuvintele ce-i pluteau deasupra urechii .
"Să-mi aduci doi trandafiri albi în fiecare lună , voi privi de sus și te voi săruta cu picături de ploaie . "