Între fraţi 

  Atît de absurd e să fii îndrăgostită în cineva , dar să te laşi dusă de val în sărut cu altcineva. 

 Sunt doi fraţi , două fortăreţe , din care nu pot evada , ba nu ...nu vreau , iar cămaşa albă mi se rupe în bucăţi ca şi sufletul cînd vine vorba de alegere . E posibil să iubeşti pe doi ? Sau doar e o prostie banală , inventată de fete cu mai multe feţe ? 

Mă evaporez ca apa sărată a unei mări totuşi dulcii la doar  o vedere de-al lui , iar , către celălalt , simt o atragere nebuloasă doar de  a fi prezentă , de a-l ţine de mîna mereu transpirată şi ochii înnegriţi de neplăceri şi fiasco ce se tot continuă . Mă roagă să-i zîmbesc , o fi oare o plăcere ce poate fi aruncată în două părţi şi o satisfacţie pentru ambii ? Dar o fac ,deoarece vreau s-o fac , pentru el . Doar pentru el . 

  Dar , altul  , mă roagă să-l sărut , să simtă că-s aici , de fiecare dată cad deacord , şi , îmi scriu soarta ca cu penniţa pe bolta cerească  cînd vine noaptea asurzitoare şi mă trezesc cu celălalt . 

Şi stau între două prăpastii , şi gîndesc , unde să-mi croiesc o cale , să fie veşnică şi de neoprit , sau poate ....să mă arunc în crăpătură şi să dispar . Arunc priviri în lături , ambii îmi aruncă în schimb  săruturi în vînt şi îmi întind mîini pline  de speranţe . Şi le  citesc gîndurile , dar nu viitorul . Rămîn astfel , împietrită , pentru veci de zile , să-mi alin durerea între fraţi , şi pustiirea în ochi .