Ploi de vară

Nu-mi mai aduc aminte unde-mi zburau gîndurile , sau unde-mi priveau ochii , pe ce-mi era  aţintită  privirea . Mă simţeam , simplă . Cît de prostesc nu ar suna , mă simţeam întradevăr foarte simplă . O simplă fată care studiază un simplu liceu din capitală , o simplă fată care se îmbracă simplu , care gîndeşte simplu , şi care are fiţe de fete simple.

     Doar pentru un moment!

Apoi apa a început să curgă şi să foşnească şi mai tare .Am ieşit afară fără a da la desluşire rugămintele bunicii de a rămînea în acea seară sub acoperişul alb deformat de vînt şi de ani . Mi-am luat umbrela pentru a ajunge la locul însmenat de prieteni . Am deschis-o ...şi cu ea ...simplitatea mea a dispărut . Am devenit iară-şi o tipă arogantă cu cerinţe desăvîrşit de imposibile , şi cu priviri ce dezamăgesc , dar totuşi dorită , chemată , ajutată . 

   Am intrat ca acasă ...deja s-au obişnuit îmi zic eu . Şi chiar , vărul cum ma văzut a sărit lesne de pe scaun cuprinzîndu-mă şi agăţîndu-mi mii de întrebări despre viaţa personală , ştiind că sunt într-o relaţie cu un tip necunoscut lui . Am zis fără comentarii, totul e mai bine decît credeam . 

S-a liniştit , cadavrul însufleţit -am zis astfel de antonime deoarece privirea-i era pustiitor de înfricoşătoare dînd de ştire că viaţa-i continuie mai spre bine sau mai spre rău , nu ştiam , iar cadavru ....cadavru deoarece pielea-i era atît de palidă şi neînsufleţită , încît mă lua vînturi din Sahara cînd mă cuprindea prieteneşte .

Scrumul de ţigară era aruncat în majoritatea locurilor , iar fumul se îmbiba de parca-r fi un parazit clonat în miliarde de exemplare . Chiar dacă nu fumam eu , părul mirosea a un fumător stagiat , ochii devenind roşii precum la o mortăciune , iar nările încercînd să se acomodeze cu mirosul locului . 

  
  Era vesel , era întradevăr vesel . Dar doream linişte .Ma înhumat dorinţa de a medita asupra viitorului , asupra carierei , luasem decizia corectă sau nu . De fapt aveam în gînd o serbare de planificat , dar nu mă atingea tema aceasta ştiind că oricum îmi voi asuma riscul abaterilor din plan .

Poate nu mă mai interesau prietenii , fie ...asta e !!!

Mai tîrziu am regretat că m-am întins deasupra ierbii asupra căreia încă picurau mii-mii de-a ploiţe şiroite . Dar atunci nu aveam de unde să ştiu că mă voi trezi cu un nas roşu de parca-ş fi Moş Crăciun , iar bunica afirmîndu-mi în continui că ar trebui măcar uneori să o ascult . 

Da , ar trebui . Ar trebui şi pe mami să o ascult. Dar de ce nu o fac ? 

Îmi place să mă simt singură . Nu ştiu de ce . Poate din considerentul că oricum nu sunt singură , chiar şi atunci cînd simt asta , celularul îmi vuieşte cică am primit un mesaj noi , iar numele acestor persoane se schimbă cum merge cadranul ceasului ...nu..dar totuşi sunt mess-uri de la persoanele de bază ce mă încîntă enorm .

Următoarele încercări de a scrie vor semăna a unor file dintr-un jurnal amărît , rupt şi strivit , dar anume aceasta mă încîntă la nebunie . Acum înţeleg de ce prietenele mă numesc nebunatică la ale mele . Îmi place nestandartul .

Da!!!

Urma să mă întorc la prieteni şi să ascult Casablanca , mdah...minunat cîntec .