Miros de ciocolată (XII)

Din blog-ul paralel

Dimineaţa a străpuns camera cu razele solare involuntar de profunde ce îţi provoca o ardere constantă la expunerea pielii.

Cămaşa lui a fost boţită în mii de bughiţele cîrcite pe cînd dormea cu spatele spre el . Nu avea marea frică deoarece era una din cămăşile lipsite de gust şi rafinament pentru Charlie  . Nu aproba gusturile ei atunci cînd atingeau dulapul său de servici de aceea cele neaprobate de el deveneau ţinta cea mai  mult expusă în transofmarea sa într-o cămaşă de noapte.

Picioarele ei lungi se evidenţiau şi mai tare cînd umbla practic dezgolită prin camere . Se simţea purul alb ce o învălmăşea nu doar sub culoarea pielii  , ci şi în interior .

E sfîrşit de lună . E 30 iunie . O zi  şi…bum…dispare pentru un an întreg .

Ceaşca de ceai demult şi-a dat flăcările jos . Era şi mai bine , căldura te impunea să urăşti orice băutură fierbinte .

Trecînd luni de gîndire , s-a acomodat cu dispariţiile lui Charlie . Devenea ceva normal să apară şi să dispară brusc , fără a  simţi măcar uşa aruncată feroce în ramura de lemn . Iar întrebările nu mai aveau sens , sau auzea răspuns neclar , sau nu auzea nimic .

Va afla adevărul . Doar că nu a stabilit timpul anumit .

Frica-i învălmăşea pielea devenind şi mai rigidă încît gropiţele se evidenţiau  gingaş .