Pentru durere (part II)

Din propriile povestiri :

Așa cum mă temeam să duc o resposabilitate dură pentru faptul că am luat viața unui om (doar Dumnezeu știe cît de rău îmi pare și mă măcinam zi de zi) .Am plecat din spitalul ce am fost internată de grupa de salvare AC , și am plecat cu livingul la tatăl meu în Colorado . 

La doar patru zile am lăsat familia răposatei mele mame și mi-am schimbat-o pe cea a tatălui Millwake , Emma Millwake.  La scurt timp am citit în  News from Big City că un bărbat ( nu băiat precum am presupus) a fost mortal pălit într-o ciocnire cu mașina , iar din cauza flăcărilor trupul i-a fost ars îngrozitor . A fost identificat drept John Fits , 33 ani , profesor pentru clasele primare , divorțat .

A fost o mare ușurare că nu am depistat că era tată . 

5 ani mai tîrziu 

-Atenție!!!!

 A fost aruncată ca o buturugă la pămînt de un tînăr blond cu ochi verzi ca curcubeul .

-Vreai să mori ?

Întradevăr , dorea să moară? 

Stătea deja ceva minute prea aproape de reisurile trenurilor din metrourile subterane  ,bînd  o cola de 0,5 .

-M-am...m-am pierdut...oh...poate te ridici de pe mine pentru a-mi face o favoare să te invit la un cheesburger mai liber?

-Ahh..da îmi pare rău . 

-Nui nimic. 

Își  scutură paltonul roz și-și aruncă bereta  pe părul neascultător  cu șuvițe roz printre cele negre .

1 an mai tîrziu 

-Danny , deja dacă suntem logodiți , de ce nu povestești nimic de tatăl tău ?

-Deoarece nu am amintiri cu el , și în plus a plecat din viață cu mult timp înainte ca să te cunosc .

-Ohh..îmi pare rău . Cum s-a întîmplat ?

-Hey , chiar trebuie să abordăm tema ? Mai ții minte , ți-am salvat viața ? Am prioritate la discuțiile alese  .

  Și-a întins buzele decolorate  și aruncă privirea s-a de pisică pentru a-i opune rezistență .

-Așa să fie temporara domnișoară Millwake . A murit pe cînd aveam 16 ani  , și trăia de unul singur deoarece mama a divorțat de el peste trei ani după ce am apărut eu . A fost profesor la școala din localitate , și a murit într-o ciocnire de mașini , citind în ziare de el sa izbit un BMW . Deși nu-l prea știam , îl iubeam ,era tatăl meu și în fiecare an , de ziua mea ne duceam la Skiing în pansionatul WhiteNight . 

  Simțea cum i se zvîrcolește totul pe dos , iar o  greață de trecut încerca să iasă la suprafață .

 M-am recunoscut , eram eu cea care i-a luat viața tatălui său  , sunt eu ucigașa de ani de zile negăsită , și viitoare soție a fiului său . Desigur nici după nuntă și nici după aceasta nu i-am dezvăluit cele înfăptuite în tinerețe , deși mă simt și acum vinovată , și știu că roșul sînge nu se va spăla niciodată de pe volanul meu și degetele subțiri , dar îl iubesc pe fiul lui , și nu-l voi lăsa niciodata . Sper că cu aceasta îmi voi răscumpăra vina măcar pe jumate .

Ironia vieții...cele înfăptuite nu se evaporă ...doar se ascunde .