M-am întins în pat , aroma de vanilie cu miere încă mai persista în micile părți retrase de ceilalți , simțind-o doar eu ,și fiindu-mi dor doar mie . M-am întors în partea opusă și am trecut cu mîna dreaptă pe lîngă talia unui urs catifelat și l-am înecat în visele mele , știind că deși mirosul de vanilie și miere va dispărea , ursulețul mereu îl va păstra , va păstra o dorință neîmplinită în vecile unui abis dureros cu defecte nememorate .
Prin fereastră , mici aburi de frig contopiți cu șiruri calde formează niște umbre acoperite cu un strat imaculat de nimic pe care delira numele tău .
Plouă ...am memorat cum conturul luminii ce se reflecta deasupra patului meu alb , obscur alb , mi se readucea în vedere ca niște umbre în forma a doi tineri necunoscuți , apoi pictura de parca-r lua foc în flăcările cele mai fioroase și... dispare lăsînd în urmă doar scrum .
M-a trezit liniștea de afară .
Nici o mișcare , nici un cuvînt , nici un miros.
Și atunci sărită ca arsă din zecile cearșafuri aruncate peste mine ce-mi emanau cald și formau drept o ascunzătoare , am realizat că l-am pierdut . Mi-am pierdut mirosul , și cu el , toate amintirile legate de cele întîmplate . Am căzut -buturugă , întinsă în mijlocul camerei , trecînd ușor cu degetele prin firicelele de păr roșcate , și simțind o furie interioare pe sine , încep a strînge și a rupe din ce în ce mai tare . Cînd realizez că o mică pană de sînge se prelinge din firicelele de păr , mă apropii în fața oglinzii și mă dezic de chip . O dată cu miros , o dată cu amintiri , am uitat cine sunt și m-am rătăcit stînd chiar pe calea întoarcerii .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu