Iertare

Stau complet singură .Singură la balcon

Nemachiată , iar părul roşcat afundat într-o  beznă subtitrată după cîntecul lui Hollyood Undead-Levitate . A trecut un an de cînd am auzit acest cîntec , iar fiind mai sigură 10 luni şi 21 de zile .

 Adulmec mirosul de toamnă tîrzie şi observ cum copacii nu mai sunt îmbrăcaţi în straistele uşuratic bătînd spre verde , atunci însă era zăpadă , zăpadă peste tot. 

Îl ascultam cu durere, iar picăturile de pe pleoape , obraji erau cavalerul meu dintr-o poveste prea frumoasă pentru mine care mă încălzea cu dispreţ . Atunci încă speram totul să se reguleze . 

  Dar a trecut un an  sau 10 luni şi 21 de zile , şi nu s-a regulat . Undeva în inima mea sunt bucuroasă că s-a  terminat cu o durere levigabilă ,deoarece astăzi, peste 10 luni şi 21 de zile firul povestirii mele nu s-a încheiat pe o notă dulce . Acest fir încă mai parcurge alte inimi , alte dureri , bucurii şi suspine.

Fumul ţigării pătrunde aerul rece şi curat transformîndu-l într-o suspensie şi un chin ucigaş cu miligramele sale de nicotină . Flueră precum un înger întunecat deasupra etajului meu . Atunci mă uitam în jos şi mă întrebam ce se va întîmpla cu mine dacă sar , astăzi însă mă gîndesc cum să transform acest eşec din prezent într-o poveste ce poate se va sfîrşi cu bine , nu în ruinele amintirilor mele , cum cîndva a mai fost . 

Nu dispreţuiesc trecutul , îl iubesc . Trecutul e unica amintire ce-mi mai dă viaţă şi putere de a lupta spre ceva mult mai grav , un grav feeric . 

Am ajuns la filtru . Îmi spăl mîinile în chiuvetă , le spăl aşa de parcă aş fi murdară de singe străin , în speranţa că mă voi curăţa de ceea ce fac . Fug după iertare altora , al lui , ai ei , ai lor . 

Dar am ajuns la concluzia că iertarea lor nu mă va ajuta la nimic  . Pentru ce mie iertarea lor dacă eu nu m-am iertat pe mine însumi ? Către ce merg eu dacă nu mă pot primi astfel cum sunt eu ?

Un prieten ce mi-a fost atît de aproape şi acum mi-e departe din propria-mi vină mi-a zis :

tu nu te-ai schimbat , tu doar zici asta , tu fugi după schimbare ... De ce fugi după ea ? 

M-a durut , deoarece chiar speram să mă schimb , şi un alt  "el" şi-a înhibat atîta putere în mine pentru a mă schimba . Dar eu chiar o simt , simt acea schimbare mult dorită , dar nu m-am iertat , am continuat să mai fac rău altora . Să joc cu sentimentele ? Poate , dar nu intenţionat , şi el joacă , joacă cu acel foc , acea flacără cîndva de nestins , dar se paote stinge ...poate...

Am ajuns la marele meu eşec , sau neputinţă : nu mă pot ierta .

De ce mă întrebaţi ?

Fiindcă nu pot ...nu m-am iertat , iar atîta timp cît înjunghii cele ce au fost eu încă voi fi stopată de singura persoană ce mă urăşte :de mine .