Moliile societăţii

Cel mai greu este să preţuieşti momentele petrecute împreună , de regulă acest timp ţi-l iroseşti pentru a analiza şi a construi o programă mentală ,regizată în ajutorul de a  te gîndi ce vei face dacă vei fi din nou singură , atunci cînd vei fi singură .
 De regulă e mai uşor să te gîndeşti la un viitor singuratic decît să te bucuri de clipele frumoase cu persoana cărui îi dăruieşti  cele mai puternice sentimente  , de regulă cele mai înficoşătoare momente sunt şi cele mai de preţ, cele mai dragi , cele mai calde .
Configurînd aceste bîntuiri iraţionale , totuşi construim un munte din chibrituri care la o posibilă ploaie de toamnă să se destrame de parcă nici na fost ,alcătuind un gunoi uitat de restul . Mă bagă în sperieţi ideea unei relaţii de lungă eventualitate în care perechea se gîndeşte la chestii preponderente , la realizarea planului " ce voi face după " , în timp ce-i încălzeşte mîna sufletului pereche sau se joacă rumeguş în jocuri cu săruturi . Societatea este molipsită de o infecţie a cărui nume nu este descoperit , iar parcurgînd metrourile , market-urile sau bibliotecile , suntem molipsiţi şi noi de acest virus neexplicat . Cum să nu devenim astfel dacă trăim într-o societate deja bolnavă ? Cum să fim siguri că nu sîntem încă molipsiţi ? Şi dacă totuşi...care ne este leacul ?

Preţuiţi clipele dragi cu persoanele iubite ,

formînd o bază de piatră ,vor urma să fie 

înălţate  şi scările  .