Sunt sigură că-i vedeam universul prin culoarea ochilor ,că simțeam orice explozie fărîmițătoare sau schimbul de informații între galaxii .Eram sigură că în verdele smaraldiu a ochilor lui sunt cufundate mii de taine și răspunsuri la întrebari ce i le tot reproșez , că existența mea se limitează doar la prezența sau un cuvînt din partea acestuia deși egoul meu de femeie strigă să fiu pentru sine . La orice plecare a capului său încercam să-mi înăbuș dorința de al afla tot mai mult ,dar egoisticitatea fermă îmi creea o uriașă prăpastie între cenzură și dorință ,astfel rugîndu-l să mă mai privească , să nu i-a ochii de pe mine , păr , buze , ochi și suflet , exclamîndu-i fidelitatea mea și nevoia de a mă crede ....din nou și din nou , percepînd că sunt cufundată prea adînc în universul de culoare verde aruncînd mici sunete la depărtare cunoscuților pentru a mă lăsa în voia lui , topită , măcinată dar într-un sfîrșit ,iubită și adorată , de un contrasens înhibat într-o suflare .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu