luni, februarie 16, 2015

Un " The End " frumos -revedere pe pajişti

Ştiam că e tîrziu , că nu mai reuşesc , că e deja ora 18.20 dar eram prea departe de autocar , că-mi plesneşte inima în mii de lacrimi sîngeroase fiindcă nu sunt acum cu tine .
 Minută după minută , şi-mi zici că nu reuşesc dar încăpăţînarea asta...de la tine am şi luat-o probabil, scumpa încăpăţînare , ce m-aş face azi eu fără ea ?
 Am sărit din microbus de parcă am fost împinsă de-o frică moartă , ce-mi atingea orice firicel de păr.
Fugeam din răsputeri pe scările alea ,altădată ce mi se păreau scunde ,acum de parcă-mi erau un pericol de viaţă . Urmele din urmă-mi luau foc , iar eu tot nu mă opream din fuga spre tine . Mă simţeam ca în filmele din Hollywood unde sfîrşitul trebuie să se termine cu un sărut fierbinte între îndrăgostiţi , doar că aici nu mai ştiam la ce să mă aştept . Derulam mii de  "the end"-uri dar nici unul pozitiv .Atunci ciuda-mi intra pînă şi în cele mai adînci cămeruţe ale trupului jucînd cu conştiinţa mea ,fiindcă simţeam că am pierdut timpul ...mult timp ,atît de preţios pentru noi , şi în aceste momente înfricoşătoare te temi să pierzi şi juri că data viitoare totul va fi cu un scop ...va fi oare ? Sau iar v-om pierde timp de rînd la filme ,cuvinte , jocuri şi simple plimbări în tăcere ...dar în acele momente acele plimbări totuşi îmi dăruie căldură ,aceeaşi tăcere îmi dăruie mii de cuvinte ,acele cuvinte un scenariu pentru noi . Poate nu a fost atît de pierdut acel timp !
  Iar cu un colţ de ochi văd cum autocarul porneşte dar o fiinţă dragă ţie ... dragă la fel şi mie , opreşte...opreşte carul cu inima îndrăgită de mine acolo .
  Mă simţeam drept o panteră rănită cînd urcam 3 scări de la vehicol , rînd pe rînd ,scaun de scaun te căutam cu ochii mei mari albaştri să-ţi urez un drum bun şi să-ţi îndeletnicesc taina cea mare , care de fiecare dată spre plecările tale  lungi , ţi-o readuc la cunoştiinţă .
 Cît de demult şi departe a fost depozitată acea privire a ta atît de nevinovată şi nepricepută cînd m-ai prins cu vederea  , dar totuşi dragă mie . Am reuşit să te văd ,să mă vezi  , să îţi şoptesc că în curînd , v-om merge împreună în acea călătorie de 12 ore pentru un viitor nou şi comun .

Niciun comentariu: