Feieric

Feieric apar, feieric dispar . O zînă a timpurilor , a minutelor nemărgnite ...
  Doresc să fiu cea care va străbate colţurile nemărginite ale lumii  , dar...mă opresc lîngă casă , şi plîng amarnic , sunt unica ce duce amintire de existenţa familiei mele , ce au disparut prin situaţii complice şi neatinse de adevăr nici pînă acum  . 

  Sufletul îmi este dat în dar vîntului şi bîntuit de  amintiri pustii şi lipsite de  sens  , am marea prostietate de a nega faptul deşi ştiu că nici eu nu mai respir de ani de zile , călăuzesc casa amintirilor trecute pentru a nu fi risipită pînă la ultimul strop de întunecime . Groaza mă ia cu binişorul , şi doar bunul amic vîntul,  îmi amorţeşte cele neînţelese prefăcîndu-le într-un simplu dor de momente ce s-au prăpădit ca nisipul .