Abia aşteaptă ca ziua să i-a sfîrşit şi iar să-şi nimicească greutăţile printr-un vis pustiu , dar pentru ea , sens al vieţii. Se ascunde ca o pisică , pisică blîndă şi neajutorată în darurile bătrînului Spiriduş , glumeţ ...
Dar Spiriduşul , nu mai era încîntat ca înainte , dăruirea succesului şi bunelor vise îl obosea prea tare .. fetiţa nu mai avea parte de nopţi blînde şi zile clare . . .
Era ca un drog , pe care ea , nu-l putea opri . . . Vegherea Spiriduşului nu încetase , o tot încuraja în zile grele şi momente dificile . . . Nu era nevoie de vise . . . Avea nevoie de el ....
EL...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu