O nouă flacără de speranţă

Conopida mi se întindea pe toţi  pereţii cratiţei ,nu era una din cele mai excelente gătiri ale mele . Îmi răsuceam cu atenţie firicelele practic blonde aşezate într-un coc în vîrful capului  .

Din ce în ce mai mult îmi blocam ideile arse din minte , dar în acelaşi timp le dădeam drumul să-mi tulbure gîndirea feroce .

Nu am mai putut  .... mi-au aprins o ţigară cu gust de mentă pentru a mă relaxa .

Fumul însă , fiind prea tare m-a împerechiat cu gîndul  că nu mă pot mişca ...şi ochii pe ceva minute mi-au fost închişi . Am adulmecat liniştea ce a trecut ca prin firul acului  , şi s-au aprins zilele fără lumina aspră ale bietului soare . 

Vuietul rîului mă făcea să-mi aduc aminte de hopurile trecut de-a rîndul vieţii , dar şi de faptu că le treceam singură . Acum însă ..îmi bate la uşă un licărit de speranţă , cu ochi verzi de pisică sălbatică şi păr negru smolit . Îmi place gîndirea ei , mă ajută să trec de momentele dificile . Cu adevărat ... nu ne ştim prea bine , dar cît trebuie să cunoşti o persoană pentru a arunca o glumă nevinăvată şi a-ţi uni zîmbetele într-una . 

S-a aprins o nouă flacără căci s-a născut o nouă preitenie .

 (Ms mult pentru susţinele Ira)