-Ascultă tu , te iubesc

Ne primblăm ... ne amintim de trecut , de frumoasele clipe cînd încă ne iubeam . 
Acum am răcit , şi ...ne comportăm ca doi prieteni vechi care nu s-au văzut de ceva timp , deşi ambii croiam taina ce ne spulbera inimile . A trecut timp..mult timp ...Ne-am despărţit ca iubit şi iubită , pentru a ne acapara sentimentele din nou  cîndva , nu am zis   "pa" , dar , ce folos e din asta ? Zilele petrecute în capitale diferite  aruncă orice zguduitură a inimii făcute în direcţia persoanei dragi . 

  Nici nu aşteptam mai mult , deşi nimeni din noi nu a avut o relaţie nouă , simţim că e ceva în neregulă , stîngaci ne încleştăm mîinile , săruturile nu sunt atît de fierbinţi . . . şi . . . cred că . . . asta e tot . De fapt gîndindu-mă logic la anii precedenţi , nu pot observa cînd anume s-a întîmplat această spulberare de emoţii  . Păi da , "te iubesc"  nu mai suna atît de romantic şi  săruturile pe net la fel .
Firavele dungi ale încruntării şi măcinării ne-au ars orice privire în urmă . Înainte ziceam la viitor doar "noi" acum însă , acest "noi" a devenit într-un "tu" masiv şi agravat .
 Am decis să plec acasă . Deja mă întoarsem cînd . . .buzele  lui aspre se încleştară în ale mele , iar mîinile s-au împletit într-o strînsoare fermecătoare . 
-Ascultă tu , surîse cum doar el poate , te iubesc .
 Iar lacrimile mi-au căzut şiroaie . .  . Nu au fost utiate acele momente , eu le-am îngropat în aşteptarea lui .