Zîmbet în noiembrie

Capitolul XXX "Larevedere"

"Mergeam cu şuviţele creţe zburlite  într-o dungă de creion croită de vîntăraie . De fapt ,nu mai plîng, şi demult n-am vărsat lacrimi . Am momente cînd doresc s-o fac , pe bune , doresc , dar nu mi se strecoară , de parcă muşchiul ce îmbulzeşte lacrimile a atrofiat , o dată cu el şi gîndurile despre perfecţiunea mea, ce a rămas , cu mult în urmă , aş vrea să-l opresc . Să-i zic să nu se îngrijoreze pentru mine , sunt fine . Pe bune , sunt chiar fine , nu ştiu . Probabil m-am maturizat , şi odata cu mine şi gîndurile , ideile , durerile care definitiv au dispărut , credeam că va fi mai greu . Nopţi nedormite de septembrie , dimineţi tîrzii de octombrie , şi ..în sfîrşit zîmbet în noiembrie .
Aş vrea să-i zic că , mi-a plăcut să fie alături , însă acum nu mai sunt dependentă de a mă îmbiba în pielea sa moale şi cu un miros specific doar lui , în şuviţele blonde castanii şi ...nu mai vreau scufundări line în ochii săi bulbucaţi , am crescut . M-am dezlănţuit , nu mi-e rău . Ba...cred că mă simt atît de specific mie încît mi se pare că nu am avut acele hopuri înjunghiate acum ceva vreme . 
M-am născut să fiu iubită  . . . nu călcată în picioare . Asta îmi doresc ! ! ! Mi-a plăcut timpul cu el , a fost bine , m-am distrat m-am performat  şi , da ...am fost împreună , dar am şi memorat că nu sunt doar cărări ce împreunează oamenii , ci şi de cele care îi despart , acum ştiu . Am îvăţat o lecţie . 
Una ce pot să zic e că am devenit eu , şi . . . îmi pot purta de grijă , mulţumesc ţie . "

(Ultimul capitol din cartea mea "În umbra întunericului" ) .