Resentiment

Plîng copaci de tei , precum ochi de cer

Fug tulpiniţe de salcîmi ,zdrenţuros şuviţe despicate

Arunc fulgi de sînge pe parbrizul mişcător

Mă apucă friguri de dureri şi dezamăgiri

Îmi aşază un pulover pe spate

Marunc în urma lui şi admir de jos stele

Dar mă strigă dureri şi julituri din spate

Mă înăduş într-un parfum de ţigări ieftine

Ceşti de ceai şi trupuri transpirate

Riscul de a-mi pierde identitatea e mult mai aproape

Iar presupunerile dispar , ca niște boluri de gheață

Într-un ocean fără fund

Îmi citește

Și ca el , nimeni nu mai citește .

El vorbește ,

Și ca el nimeni nu mai vorbește .

Ascultă...

Dar nu recepționează

Mi-aruncă priviri torturătoare

Și se ferește de resentimente .

Mă dorește...

Oare mă dorește ?