Ca o pană de foc
Îmi străbate cuticula din ceara de culoarea cerului
Părul smaraldiu , înfoiat pe un fon roşcat aruncă riscuri de îndoieli
Oricine ar fi , preferînd să rămînă nişte ghiveci ascunşi în tumorile negre
Ale nopţii
O faţă ascuţită la sfîrşit
Cu colţuri triunghiulare încetinite la încheietură Înălţată şi puternică precum un copac elastic
Uşor coborîndu-şi crengile în bezna neştiută
Cicatrizată pe faţă cu mici picături colore
Simţindu-mă mult mai specială
Poate şi mai folositoare
Dungi de aramă se revarsă pe şira spinării
De diferite dimensiuni
Iar crucifixum îmi apără bătăile inimimii
Revărsate într-un şir de cascade
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu