luni, februarie 03, 2014

Un pas mai aproape spre dorinţe

Peisajul de după geam nu-mi oferea nicidecum căldură ,este o noapte înzăpezită în care eu îmi aştern gîndurile nemărginite printre firicelele amintiriilor , iar din părţile opuse sunt luminate sute de apartamente cu sute de suflete zdruncinate de probleme bilaterale .
 Deasupra acoperişului meu stau movile de zăpadă , care nu vor fi curăţate , iar lătratul cîinilor formează un ecou impecabil , ascunzînd o schiţă enigmatică de teamă . 
 După discuţii abreviate cu el ,mi-am adus aminte că-mi doresc o casă pe malul unui rîu Suedez , o casă din lemn cu geamuri imense , ca în orice dimineaţă soţul meu să-mi sărute degetele reci ieşite de sub plapuma încălzită din pura dragoste . 
  Ca în orice dimineaţă să-l servesc cu cafea neagră  şi blinele fierbinţi atent aşezate în farfurie , ca în orice dimineaţă să mă sărute pe frunte şi să-mi spună că-i sunt dragă . 
Weekend-urile să le irosim într-un club sportiv de hipism , aruncîndu-ne în competiţie cu însăşi vîntul , amiaza pregătind împreună cina , îmboldindu-ne cu fel de fel de argumente cine mai bine găteşte , aruncînd cîte un sărut unul altuia peste aragaz , masa rotundă  sau măsuţele de bar , trăgîndu-ne de haine argumentînd că ne încurcă deşi abia reţinîndu-ne de la o îmbrăţişare fierbinte , iar seara la +10 C pe trei cuverturi împăienite stînd cu capul pe braţul lui , privesc lacul înnegrit , iar la o simplă cuprindere să-mi oprească inima din bătăi . simţind că toată frica s-a evaporat drept un fum inexistent .

Niciun comentariu: