De ziua îndrăgostiţilor

Mă simţeam mai oribil ca în alte zile , deşi pare a fi o simplă vineri cu data de 14 , dar luna împodobea ororile singurătăţii .  Speram totul să treacă de parcă ar fi aruncată o piatră la o vale cu un aşezămînt frenetil lung . 

Ajunsă acasă ,sărind din tocuri ,şi speranţa-mi striga să nu apar online nicăieri mai mult , întrucît posturile cu îndrăgosţii îmi aşeza un aspect vulnerabil . Alocuri îmi aduceam aminte de momentele frumoase în relaţia anterioara şi dorinţa de a recăpăta sentimentele reale pentru o zi , dar raţiunea a preluat controlul instantaneu.

 Ora 21.45 , sunet de telefon . Trasă cu privirea la monitorul HTC-ului am rămas înţepenită la citirea numelui,prenumelui lui . Sar ca arsă ,înflăcărată la auzul vocii bărbăteşti , iar degetele frenetic conturează lungimea părului roşcat . 

-Îţi dau două minute şi să te văd afară.

Am înşăfact cele mai simple haine , acoperită cu scurta de iarnă şi în cizme tomnatice sar din lift către un necunoscut care m-a atins pînă în adîncul respiraţiei bătăuşe . 

Am vorbit ,am vorbit despre "nimicul " posibil . Niciodată nu m-am mai simţit atît de dorită dar în acelaşi timp distanţiată . Privirile păreau să fie furate , iar atingerile de mînă un şic . Temele erau aruncate în aer , apoi neîncheindu-le deschideam altele ,astfel trecînd de 22.00 ,22.30 , 23.00 . Cînd trebuia să cobor din maşină şi să plec , un aer delatat de dioxid de carbon mi-a acoperit plămînii cu o fîşie neagră de cerneală . Vroiam ceva să-i spun ,să-i mărturisesc , dar , ne-am oprit la priviri blînde, îndrăgite şi săruturi imaginative . 23.49 , intru în casă îmbibată cu miros sinistru şi cu un pachet  îngreunat cu ciocolatele preferate . 

  Intrînd în casă şi închinzînd ochii , doream ca aceste ore să se repete pînă la nesfîrşit , muzică , atingeri copilăreşti ,glume ,priviri ,dorinţele stăpînite cu toată forţa .