Nu sunt în căutare de ceva magnific , sunt în aşteptarea acestuia .Îmi împletesc şuviţele ca o pală frunză de toamnă ,aromatizată cu un simţ de ploi noroioase şi frigorifice în acelaşi timp . Interiorul meu seacă , şi o simt , simt cum fluturaşii maronii din stomacul meu defect îşi încetinesc zborul ,iar într-un sfîrşit atrofiază ca o gîză rugumată .
Simt cum mîinile lui pe ale mele nu-mi mai oferă , sau mai corect zis nu mă agaţă să le fur toată căldura , cum simplele săruturi , măcar şi copilăreşti care acum cîteva zile mi se păreau comori fermecate, devin banalităţi zilnice . Cum privirile în ochi îmi aduc o dublă doză de oboseală , dar în acelaşi timp vreau să-l cuprind cu micile mele degete împrejurîndu-i abdomenul . Vreau să-i simt respiraţia pe gîtul meu şi buzele umede sărutîndu-mi fruntea .
Şi-mi pare rău să înţeleg că a avut dreptate , că dorinţa de a-l vedea aproape de mine mă va lăsa cu timpul din cauza plictiselei , dar în acelaşi timp percep că nu poate fi astfel ,pentru ceva el mi sa părut deosebit şi pentru ceva m-am acordat discuţiilor nocturne de un timp foarte indelungat . Pentru un oarecare ceva m-a cucerit şi pentru ceva mai vreau să-i mai fiu aproape .
Gîndurile despre el mă aduc într-un suspans cronologic uitînd orice menţiune , frivolă oră , sau dată captată atenţiei . Sunt într-o beznă de un gust chipărat, şi atingere neplăcută , formîndu-mi rane interne la atingerea acesteia .
Mă autocontrolez şi gesticulez cu orice sentiment pecetluit în raţiune triplîndu-l . Simt cum fluturii îşi i-au un replay simulator , făcînd din nou cercuri infinite doar şi doar pentru ai fi fidelă în continuare .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu