Înlocuitorii

Stau ca un cadavru aruncată pe o piatră masivă din mijlocul satului .
Sunt înconjurată de un cîrd de-a oameni pe care-i văd aproximativ a treia oară , excepție fac doi , trei din ei .
 Nu-mi stîrnesc marele interes de aceea sunt foarte relaxată fără nici o bătaie de cap , la fel și ei..s-au lăsat de mine , ca fiind a doua zi după rugul cel mare de la Paște , iar prima încercare de a intra în lista  mea de prieteni a eșuat , nu au dat mari speranțe celei de-ai doilea încercări .
 Mi-am axat ochii mei albaștri pe o stea din centru .
Pe lîngă ea ,celelalte de parcă nici nu ar avea suflare sau nu ar ejacua o lumină fluorescentă , de parcă nici nu există , iar cînd mi-am exprimat opinia noii mei prietene făcute în ziua de Paste , mi-a replicat asemenea propoziții  " De parcă ai fi tu ... Nimeni nu are prea mare suflare să se apropie de tine , orășeanco  .  " Chicoti   printre dinți , cu nici un semn de rău .Mă apucă de mînă și mă aduse în mijlocu tuturor , ce și-au fixat privirea pe mine de parcă implorîndu-mă să le zic măcar ceva , să mă integrez singură .
 Clipele s-au scurs și atunci , mi-am creat impresia că suntem uniți ,fie nu pe mult timp , dar m-am simțit o parte din ei .
 Oamenii pot fi înlocuiți , dar nu permiși să se integreze de sine-stătător în interiorul tău .
 Oamenii pot fi admiși ,   dar nu păstrători de secrete .

Iar aducîndu-mi aminte părți fotografiate de mintea mea din anul precedent , se detectează amintiri nu tare noi , cît și evenimente . Aceiași posesie de evenimente , poate unele noi în calendarul meu anual de   "Cevadistracțiefacere  " , doar că , noi oameni în calitatea celor vechi .